eIDAS #10

Prea tentantă această cifră rotundă pentru a mă putea abține … O voi onora cu mâzgăleala de mai jos urmată de câteva explicații despre cum noi lenevim în gară trenul nostru fiind de mult plecat.

eIDAS #9

N-am mai scris de 2 luni pe acest subiect cu toate că, încetișor, s-au mai întâmplat lucruri. Să începem însă cu ce nu s-a întâmplat, proiectul început de dl. deputat Drulă în Camera Deputaților s-a disipat anonim, deși înțeleg că a fost produs un draft de proiect de lege acesta nu a mai ajuns la instituțiile participante și nici nu a fost introdus în circuitul parlamentar.

Însă MCSI a publicat pe site proiectul său de lege sub titulatura ” LEGE privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice ”, o versiune în care a renunțat la două dintre cele trei mari probleme pe care instituții publice i le-au semnalat în corespondența anterioară. Rămâne Art.45-2, un exemplu foarte interesant de ”tehnică legislativă” care merită studiat în detaliu.

2017

Uff, am scăpat de 2017 ! Un an prost, un an pierdut. Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre el este că ne-a învățat câteva lecții, dintre acelea care diferențiază teoria democrației de practicarea ei. Cea mai generală lecție este că nu tot ce nu este interzis, chiar permis, este și oportun sau recomandabil.

În Ianuarie 20+ de oameni care compuneau guvernul s-au amăgit că nu este răspunderea lor când au adoptat OG13 sub pretextul disciplinei de partid și a promisiunilor anterioare din interiorul acestuia. Ulterior, în special pentru P-m Grindeanu, răspunderea personală și abuzul suferit au devenit evidente culminând cu injusta acuzație de incompetență pentru un P-m și un guvern care nu au contrazis cu nimic indicațiile primite. Este imposibil să găsești o persoană clinic sănătoasă care să suporte un astfel de tratament, o lecție istorică sper învățată. Iar dacă astăzi este evident că premierul trebuie să fie și leaderul coaliției de guvernare atât timp cât există prevederi legale cu privire la condițiile pentru a deveni premier acestea vor trebui să fie aplicate și în interiorul partidelor. Este unul dintre exemplele prin care, pe ușa din dos, se intervine în viața politică. Un alt exemplu, mult mai recent este cazul Zgonea  vs Dobrică care, pentru cine analizează are consecințe interesante. Pe scurt,  Ionela Dobrică a fost numită Președinte AADR în urma unei mite de 15.000 euro plătite de tatăl ei lui Zgonea. Acesta, în calitatea de leader PSD i-a cerut ministrului MCSI această numire. Îmi amintesc prima întâlnire cu Ionela Dobrică la AADR, după formulele de politețe nu a mai scos nici un cuvânt, discuția fiind susținută de Delia Popescu. Am apreciat acest lucru, există multe alte exemple în care cei astfel numiți au o influență distructivă asupra organizației. Deci AADR-ul nu a avut un prejudiciu real. În justiție a ajuns modalitatea de numire cu Zgonea acuzat de trafic de influență dar fără ministrul MCSI – cel care a semnat numirea. De ce ? Probabil pentru că fiind o numire politică – pe baza încrederii – ministrului nu i se poate reproșa executarea unui ordin de la partid. Și așa constatăm că acest dosar este despre activitatea internă a unui partid, despre modalitatea în care acesta își ia deciziile. Că sunt pe bază de mită, de contribuție la campania electorală, de vechime sau de favoruri sexuale mă întreb dacă pe viitor ne putem aștepta ca aceste decizii să fie cenzurate în justiție în loc de forurile statutare de partid. Un subiect de interes pentru cei cu o perspectivă temporală mai largă, aceia care se preocupă de forma societății noastre o generație în viitor.

Istoria ne învață

Din mai multe motive am rămas în urmă cu postare subiectelor ce mi le-am propus pentru acest sfârșit de an. Voi începe cu unul care joacă rolul unui argument pentru un post ulterior.

Pentru mine principalul subiect al anului 2017 a fost cel al documentelor electronice ca bază a sistemelor de e-guvernare. Am descris pe larg evoluțiile de peste an, acum aș vrea să mă întorc la păcatul originar. Puțină lume își amintește că, până în 2010, nu a fost nevoie ca declarațiile să fie semnate cu certificate calificate. Se foloseau certificate simple, emise de stat prin strămoșul AADR în cadrul Sistemului Electronic Național.