CEI, ANCOM si eIDAS #8

Trei subiecte ce, oarecum, s-au întrepătruns în ultima săptămână dar povestea este îndeajuns de complicată pentru a putea fi descrisă doar cronologic. După cum sugeram într-o postare anterioară ”oameni de bine” din administrația publică au început treptat să se implice în problema identității electronice cu mai multă pasiune decât ar fi fost obligați prin fișa postului. Abordarea ne-a fost simplă, o idee bună se auto-susține și cu puțin ajutor poate învinge manevrele ”opoziției”, oricâtă energie ar fi investită de aceasta, totul este ca subiectul să atragă implicarea cât mai multor oameni de decizie. Problema noastră are două componente: legea semnăturii electronice inițiată de MCSI și legea dedicată Cărții Electronice de Identitate iar exact pe CEI s-a dus lupta în ultimele două săptămâni.

Am pornit de la un vechi proiect de lege pentru CEI care avea necesare multe îmbunătățiri. Am reușit ca în interiorul administrației publice să fie vizibilă o anumită așteptare, construită cu perseverență în cei 2 ani de când am început să discutăm subiectul. Totul a început prin a defini CEI și identitatea electronică ca proiect prioritar în cadrul planului de reformă administrativă astfel având patronajul legal al MDRAP pentru a discuta rolul și funcțiunile CEI de interes pentru administrația publică. Ca prim pas  am contestat ideea de a avea doua cipuri pe același card (unul al MAI și al doilea pentru CNAS) ca fiind dubioasă tehnic și ineficientă. Ne-am întâlnit cu comisia tehnică care ”proiectează” CEI și le-am cerut să ne explice de ce este nevoie de 2 cipuri și nu este îndeajuns unul singur -  dar conform standardelor. A reieșit că motivația venea din lipsa unei bune relații de încredere interinstituționale și că da, se poate utiliza o soluție standard X.509 chiar dacă vor fi necesare unele modificări la CNAS. Apoi am definit câteva scenarii clasice de utilizare (autentificare, semnare în diverse tehnologii și platforme) și am rugat MAI să se asigure că acestea funcționează. Undeva cu mai mult de un an în urmă chiar am solicitat sprijinul EMAG pentru a testa întregul stack atunci când acesta va fi fost gata, dl Iulian Stanciu a fost invitatul nostru în una dintre ședințe pentru a ne explica cum ar fi util CEI pentru mediul privat. Nu în ultimul rând am solicitat sprijinul bursierilor govithub pentru a menține trează ideea acestei folosințe universale.

Această presiune continuă pe parcursul a doi ani ne-a armonizat ca o echipă de experți cu o viziune comună și un anumit grad de încredere și sprijin reciproc. Însă instituțiile publice, iar MAI este campion, funcționează doar după lege, până la ultima virgulă, așadar degeaba am fi fost noi convinși de utilitate și fezabilitate dacă legea nu conținea aceleași obiective. Și așa ajungem la bătălia ultimelor două săptămâni …

În circuitul de avizare proiectul de lege a intrat mult îmbunătățit față de cel din dezbaterea publică. Avea deja încurajarea explicită a administrației și mediului privat de a utiliza certificatul CEI, faptul că acesta este utilizabil în egală măsură pentru autentificare și semnare de documente (kudos MAI !). Apoi au venit avizele ministerelor (SGG nu a fost implicat), predictibil MCSI a cerut ca semnarea să poată fi doar cu certificatul calificat încărcat contra cost de furnizorii comerciali iar MFP a cerut ca cetățenii să-și poată semna declarațiile fiscale cu certificatul MAI. Această etapă a necesitat o implicare determinată a colegilor mei pentru a convinge conducerile  MAI și MFP de importanța acestei mize.

A urmat apoi momentul epic al ședinței de guvern – mi-a părut enorm de rău că nu am autorizările necesare pentru a fi putut asista și pot relata doar zvonuri – pare că ministrul MFP ar fi propus  ca în textul de lege să se adauge prevederea că, în relația cu administrația, semnătura MAI să fie echivalentul celei olografe, ministrul MAI ar fi îmbrățișat cu bucurie propunerea iar ministrul MCSI s-ar fi opus din răsputeri. După cum spuneam, ajută să ai dreptate, Prim-ministrul a tranșat ferm hotărând ca propunerea să rămână și proiectul să plece cu ea spre Parlament.

Am povestit toate acestea pentru că, nu am de ce să mă ascund, sunt foarte mulțumit și mândru de rezultatul a 2 ani de eforturi depuse într-un univers ale cărui soluții - dacă ai noroc de un mentor – poți doar să le furi și să le perfecționezi. Însă, oricât de bine te simți crezând că ai rezolvat ceva, nu suntem la capăt de drum iar, trecând la partea a doua a postării, vom vedea că sunt pericole unde te aștepți mai puțin.

Săptămâna trecută dl Grindeanu a fost propus să conducă ANCOM – nimic deosebit , sunt convins că va face față cu brio. Am fost curios să urmăresc audierea sa in comisiile de specialitate și am reușit să-mi stric ziua.

O astfel de audiere în vederea unei numiri ar trebui să fie un dialog între un grup de parlamentari specialiști într-un domeniu și candidat în vederea evaluării profesionalismului acestuia, realitatea a fost însă departe de acest lucru. Reprezentanții PNL au atacat din start candidatul având față de acesta reproșuri morale și doctrinare – nimic legat de intențiile sale în ANCOM. USR prin dl Drulă a livrat vocea rațiunii, a pledat pentru respectarea agendei și a părut un partener rezonabil de dialog pentru PSD, iar PSD a adus și un grup de 2-3 parlamentari solizi și cu tunsoare scurtă care au pus presiune vociferând la derapajele PNL. Evident nimeni nu a pus întrebările cu adevărat grele, de genul momentului când ANCOM va verifica acoperirea DVB-T2 a SNR.

După ședință am făcut cunoștință cu dl deputat Popescu care este vicepreședinte al comisiei IT din CDEP și l-am întrebat, printre altele, de ce nu a participat la nici una dintre ședințele eIDAS de peste vară. Am auzit cu surprindere că aceste ședințe au fost o inițiativă rogue a dl Drulă care le-a ținut secrete și că orice ar ieși din acestea PNL nu va vota. Există astfel perspectiva ca, la momentul dezbateri proiectului de lege CEI în parlament, opoziția să voteze orbește negativ iar puterea să aibă un vot mixt, fracturat de eventuale mesaje amestecat venite din zona guvernamentală.

Cum s-ar spune, scurtă mi-a fost bucuria, va trebui să angajez acest dialog singur – colegii mei nu au libertatea de a o face, de altfel și eu cam întind coarda – într-un teritoriu care îmi este străin. Sper totuși ca, bob cu bob. rațiunea să triumfe.