Măcar asta am făcut-o !

 

A venit și comunicatul de presă mult așteptat ! Teoretic trebuia să existe o sincronizare media cu CNAS și CPM, dar nu mai contează, în sfârșit elevii care au împlinit 18 ani nu mai trebuie să aducă adeverințe la medicul de familie. În curând și studenții – odată cu completarea registrului matricol -, chiar și doctoranzii.

Undeva la începutul anului am aflat, de la medicul meu de familie, de această problemă de nebănuit pentru mine când știam posibilitățile platformelor MENCS și CNAS. Am început să mă interesez și să mă mir pe măsură ce acumulam mai multe informații. Am dat peste un conflict de viziune, unii voiau CD-uri, alții webservice-uri. Și mai curios era faptul că nu le era clar cine trebuie să facă eforturi pentru a soluționa această problemă – este a elevilor sau au asiguraților ? – și era lăsată de ani buni în părăsire.

 

Acum pare simplu … cei de la MENCS le-au făcut un script care parsează o listă de potențiali asigurați, interoghează un webservice care răspunde DA/NU și scrie un fișier similar cu cel dorit a se primi pe CD, practic își scriu CD-ul singuri. Pentru energizare am apelat la Andra – aka comisia de tăiat hârtii – pe care am prezentat-o în culori amenințătoare. Și totuși a durat 6 luni pentru o programare de 30 de linii ! Și pe deasupra este și o soluție tehnică ridicolă !

Lecții învățate ? Dacă nu aveam în fiecare dintre cele două instituții câte un om cu viziune – Daniel și Liviu – care să atace blocajul din interior ar fi fost mult mai greu. Ne va fi greu să avem interoperabilitate până nu vom dezvăța funcționarul public că, pentru orice transfer de date, el trebuie să aibă un CD pe care să-l arhiveze în dulap. Măcar soluția actuală izolează problema și-i dă o șansă de progres – pot să ruleze scriptul din ce în ce mai des și am speranța ca, într-o zi, să realizeze că este ok ca validarea statutului de asigurat să se facă în timp real, în momentul prezentării la medic. Iar cel mai trist lucru este că acest gen de schimbare poate fi percepută ca un abuz, ca o presiune a Cancelariei asupra micului funcționar public care, sincer în paradigma sa, luptă prin toate mijloacele împotriva ei.