o mica remaniere

 

Dintre cele patru ministere am avut de a face cu două. Nu am multe de spus despre domnul Curaj, mi-a satisfăcut așteptările reglementând registru matricol și pentru mine este de ajuns. Despre partea cu plagiatele aș avea o singură observație: nu are rost să te operezi de ciroză dacă nu te lași de băutură și nu închizi cârciuma sau hangiul care vinde alcool falsificat!

Despre activitatea domnului Bostan aș avea multe de spus, am ezitat să o fac însă constat că dânsul promovează tema. Înainte de toate trebuie să recunosc că sunt mult mai exigent cu un tehnocrat și extrem de pretențios, mai ales pe moralitate, cu un ministru fost activist civic (fiecare părere la vremea ei). Revenind, față de dânsul am sentimente amestecate și nici o concluzie clară, doar o colecție de instantanee care necesită timp pentru a fi înțelese. Să o luăm, pe cât posibil, cronologic …

 

Nominalizarea sa a fost o surpriză, domeniul dânsului de expertiză se intersecta prea puțin cu necesitățile postului, sau, să o spun altfel, era la fel de relevant ca a multor alți posibili candidați. A fost numit de guvernul PDL in CA Romtelecom și a fost menținut de PSD – o performanță rară care sugerează că a avut cel puțin două puncte de sprijin. In nebunia zilelor de audieri parlamentare a introdus în programul de guvernare – varianta finală – o idee preluată de la PNL. Pot afirma asta deoarece mai rar o idee greșită răsare independent în mai multe minți (un acord de reducere a tarifelor de roaming cu Rep. Moldova intră în contradicție cu acordul de la Lisabona – constituția UE – care nu permite statelor membre o politică externă comercială proprie). A beneficiat de luxul de a-și alege secretarii de stat pe baze personale ceea ce îl face astăzi solidar cu acțiunile acestora. Și-a adus aproape doi foști directori de cabinet ai unor foști miniștrii MCSI PDL însă l-a păstrat în minister în calitate de consilier și pe fostul secretar de stat Ionică de la PSD.

Nu vreau să intru în polemici invocând o altă perspectivă asupra acțiunilor lor cu care nu m-am intersectat direct. Aș face doar o observație, mi-aș fi dorit ca în aparițiile publice legate de Ro-NET să fi folosit de regulă  numărul concret de localități (783) selectate pentru conectarea la broadband în locul expresiei ”peste 700”.

Domnul Bostan are prea multă energie ! Atunci când poate să (nu) facă ceva mai întotdeauna alege să facă! Trăsătura aceasta a agravat o boală profesională specifică demnitarilor, credința că sunt o persoană importantă în lume și că aceasta este interesată de opinia lor la orice domeniu ar face aceasta referire. La o distanță de doar doi miniștrii MCSI anteriori am mai avut un caz similar cu domnul Cotovelea, atât de convins de valoarea sa încât a refuzat oferta călduță de parcare după remaniere. Noroc că a fost salvat de curând de către dl Bostan fiind angajat de către MCSI pe un salariu european, sper că cu această ocazie au schimbat idei iar domnul Bostan nu-și va avea propria perioadă de pribegire în deșert.

Cu această energie, amețitoare și deci contraproductivă, m-am confruntat în cel puțin două proiecte. Unul simplu – dorința PM ca toți demnitarii să folosească același domeniu de internet pentru lucru colaborativ – și-a pierdut momentumul atunci când, în loc să lase tehnicienii SGG să rezolve problema, a dorit un grup de lucru în care a adus multe persoane din MCSI și subordonate fără însă ca acestea să aibă o experiență hands-on cu instalarea și administrarea acestei categorii de aplicații. Așa că am pierdut săptămâni vorbind din auzite despre diverse produse open source și cerând colegilor mei să le testeze, apoi a venit cu ideea, absurdă datorită lipsei condițiilor de securitate, de a utiliza cloud-ul ICI. La final, după ce ne-a obosit pe toți, am ajuns ca STS să furnizeze o platformă MIcrosoft pe care nu o folosește nimeni (deoarece clientul simte întotdeauna când vânzătorul este sictirit iar asta nu ajută deloc produsul )- noroc că sunt licențe trial. Exemplul acesta atinge un subiect pe care nu știu cum să-l interpretez … este adevărat că avem practic un guvern interimar căruia i se cere/permite să se ocupe doar de activitatea curentă dar parcă ar fi fost bună și o nouă perspectivă … domnul Bostan a depus enorm de multă energie pentru conservarea MCSI. S-a luptat să salveze proiecte moarte demult sau măcar pe oamenii răspunzători pentru aceste eșecuri, chiar și mai multă energie pentru părți din misiunea MCSI pe care acesta le-a abandonat cu anii. Ținând în toate accelerația la podea este chiar greu să-mi dau seama care i-au fost prioritățile, aș zice că legile aferente securității cibernetice sunt prime candidate având în vedere costurile decontate.

În aceeași cheie s-a desfășurat și nașterea CIO-ului guvernamental. După ce am primit răspunsurile cerute în GLIT de domnul Tudorache referitoare la opiniile din administrație cu privire la guvernanța IT-ului guvernamental și au fost desemnate persoanele care să formalizeze ideile de principiu am fost surprinși să aflăm că MCSI pornește un grup de lucru de largă respirație (inter)națională chemând instituții publice și companii private să-și spună opinia pe acest subiect. Dincolo de bulversarea instituțiilor publice solicitate pe aceeași temă în două acțiuni diferite, acestea mai erau și divergente, opiniile lor îndreptându-se spre un mare organism consultativ în sprijinul MCSI în ciuda recomandărilor propriilor experți din proiectul RGEAIF. Iarăși prea multă energie, chiar dacă consumată în numele transparenței și guvernării participative – subiecte ce-mi sunt apropiate.

Nu pot decât să empatizez cu pățaniile din mass-media ale domnului Bostan, foarte probabil și eu o să părăsesc din aceleași motive mediul guvernamental. Poate că eu, în locul dânsului, l-aș fi menționat în intervenție pe Milton Friedman, părintele ideii de voucher educațional și creatorul școlii de gândire ale cărei teze domnul Bostan le-a emis public atrăgând furia unui public ignorant în doctrine și alte subtilități politice. Nu ar fi făcut însă o diferență, fiecare poziție publică vine cu limitările sale iar ce eu forțez în calitate de consilier nu este admisibil unui demnitar, cu atât mai mult ministru și tehnocrat. După cum spunea și dânsul, dacă tăcem ne negăm personalitatea – și probabil o iubim prea mult pentru a ne face asta!