Tocmai ce am văzut la știri că Ungaria și-a închis un punct de trecere, acesta este însă asaltat de emigranți care aruncă cu pietre. O imagine tristă dar nu surprinzătoare, cel puțin nu pentru mine. Era absolut clar că se va ajunge în acest punct cu largul concurs al politicienilor europeni.
Să o pun în context … toți oamenii sunt supuși instinctelor lor – de conservare a vieții, de procreere, etc. Foarte puțini sunt cei care le înving, de aceea există foarte puțini eroi adevărați. Instinctele sunt puține si simpliste, o societate guvernată de ele păstrează aceleași caracteristici și nu poate evolua, nici cantitativ, nici calitativ. De mii de ani idealurile încearcă să ia locul instinctelor ca mecanism de bază al societății, nu prin ele însele ci promovate de leaderi ce sesizează capacitatea lor net superioară de a duce societatea în direcția dorită de ei. Este interesant modul în care mii de ani de expunere către un ideal îl transformă într-un instinct – spre exemplu aproape toți oamenii nu pot, mental, să ucidă ”cu sânge rece”. O perioadă de ordinul anilor trăită într-un climat doctrinar rigid poate elimina frica de moarte sau poate da dorinței de sacrificiu valoarea supremă.
În România, din multe motive, nu am ajuns la acest nivel de sofisticare. Comuniștii au eșuat în crearea omului nou, cel plămădit din idealurile comuniste și fără de instincte precum dorința unei vieți mai bune. Politicienii actuali disprețuiesc ideea si constrângerea doctrinei politice – ce este o formalizare a unei viziuni ideale asupra problemelor societății – în numele pragmatismului ori acesta este o abordare a situației similară unei abordări instinctuale prin faptul că orizontul de timp este dedicat doar rezolvării problemei curente. Sau, cu alte cuvinte, pot să spună ăia ce vor, cât timp noua azi ne este bine.
În alte părți teoria se aplică mai bine. Spre exemplu Germania a parcurs un drum admirabil de la societatea nazistă până la cea de astăzi. Însă forțele ce au împins-o pe acest drum nu pot fi cotite de pe o zi pe alta. Este un fapt că orice cetățean al unei țari africane ar face un salt în calitatea vieții sale dacă ar atinge nivelul general de viață din Germania sau țările nordice. Dacă statutul de emigrant este upgradat la cel de refugiat, real sau nu, aceste popoare și guvernele lor sunt obligate să-și deschidă brațele, nu pentru că nu înțeleg ce se întâmplă ci pentru că așa au ajuns ceeace sunt astăzi. Și uite așa, idealurile inving nu numai instinctele ci și legile în vigoare.
Să recapitulăm puțin … Danemarca cumpără reclama în zona de îmbarcare spunându-le doritorilor să stea acasă, dna Merkel spune ”veniți la noi”. Doar apoi se pune problema unei poziții comune europene. Imediat însă pune controale la granița Germaniei cu Austria – un semnal clar către vecini. Spațiul Schengen, cel pe care noi nu-l putem accede pentru că nu respectăm îndeajuns legile este șvaițer, încălcat de zeci de mii de oameni care pătrund și tranzitează ilegal. Când, în final, ungurii se repliază și vor să aplice legile pre-existente sunt luați cu huo, foarte interesant – pe criterii ideologice și nu legale. Ba chiar fac și un segment de gard pe granița noastră comună – efectul practic este că descurajează emigranții să ocolească printr-o bucată din România. În loc să ne bucurăm că ne permit să ne menținem integrii și europeni ne arătăm deranjați ideologic și jigniți că nu au încredere in securitatea frontierei noastre. Iar culmea legalității – se dorește o reglementare europeană care să se aplice retroactiv și care să permită deportarea azilanților dintr-o țară membra în alta !
Pentru noi toate astea sunt mult mai puțin importante decât, spre exemplu, evenimentele curente din Republica Moldova. Azilanții nu vor la noi – noi nu avem o problemă directă, doar datoria unei solidarități europene. Problema este în câteva țări europene, și este mare. Schimbările din societatea lor petrecute în ultimii 30 de ani au fost anesteziate datorită lentorii temporale, șocul actual va fi un test important al idealurilor asumate de aceștia. Faptul ca astăzi, din marea masă de emigranți, un segment pur aleator deja aruncă cu pietre în forțele de poliție maghiare ce aplică legi europene cred că arată clar cam cum va fi integrarea lor in viitor.
Cam toată lumea, și în România, ignoră un adevăr important. Drepturile țin nu de beneficiari ci de cei care le acordă. La un anumit moment, într-o întrunire, factori decidenți au hotărât că definirea unor drepturi – salariale, sociale, ale omului, etc – este în concordanță cu stadiul evolutiv ce-i caracterizează. Că acest stadiu, ce are o componentă atât ideologică cât și materială, poate susține această decizie și va beneficia de aplicarea ei. În mod evident socoteala de atunci nu este aceeași cu cea de acum, când vor fi milioane de refugiați. Aș zice că vom vedea în curând o repliere mascată de un zid al birocrației – la vedere va fi un concurs al declarațiilor sforăitoare in timp ce practica le va goli de orice conținut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu