În condiții speciale am ținut un club OGP dedicat evaluării unui an de activitate. Special – adică fără Radu – pentru că cu câteva zile înainte a fost anunțat de către MAE că nici o persoană din avionul cu care s-a zburat la sesiunea anuală ONU nu poate participa la ședința OGP prin care se dorea alipirea acestuia la ONU, așadar a zburat pentru 24 h la New York – exact în ziua clubului. Astfel Clubul s-a desfășurat în stilul nostru, al celor rămași, adică mai frust și mai predispus discuțiilor contradictorii. Am ajuns la stadiul în care cred că știu ce ar spune Radu într-un anumit context, nu pot însă să o fac decât dacă nu iau în serios subiectul … iar această întâlnire am luat-o foarte în serios !
În fața celei mai mari audiențe de până acum, compusă din guvernamentali și ong-iști, am luat la rând acțiunile din planul bianual și le-am analizat în parte. Cea mai bună apreciere a revenit portalului legislativ al MJ, cea mai intensă critică MSI pentru (ne)transpunerea Directivei PSI. În mod natural accentul a fost pus de sală pe critică și aici îmi recunosc inabilitatea – le-am răspuns punct cu punct în loc să iau poziția ghiocelului și să trecem mai departe. Aș mai fi avut o variantă, cea în care critici informal organizația în care activezi, te delimitezi de ea, arăți că abia suporți ziua lefii dar înduri toate astea ca un martir al societății civile de care te-ai despărțit formal pentru a lucra la stat. În acestă paradigmă atât colegul nostru specialist în transparență cât și cel al MSI specialist în date deschise au evitat în a fi prezenți și a-și păta imaginea, probabil așteaptă următorul val pe care să se urce ca dizidenți ducându-i mai departe.
Multe critici au fost justificate, nu am putut să o spun public dar și noi le-am făcut întocmai către instituțiile responsabile. Ce mă uimește și totodată deranjează este faptul că, niște oameni prin definiție educați și democrați, solicită acțiuni tipice unui despot luminat în vederea obținerii rezultatelor dorite. Am încercat să le explic că Legea este baza de referință și că nu poate executivul să acționeze dincolo de ea. Dacă în proiectul de lege de transpunere a Directivei PSI, practic o traducere a acesteia, scrie că instituțiile pe autofinanțare oferă date contra unui cost mai mare decât cel marginal nu putem forța politic conducerile acestor instituții să nu colecteze aceste sume – Curtea de Conturi nu iartă așa ceva. Dacă este reclamată abundența ordonanțelor de urgență este ciudat ca tocmai societatea civilă să ceară încă una. Culmea a fost propunerea ca SGG să blocheze publicarea actelor în Monitorul Oficial până când acele seturi de date, ce rezultă ca ar exista din textul actului, nu sunt publicate ca date deschise. Un alt lucru ce nu este înțeles este nevoia de respect între instituții, dacă vreau să fiu considerat serios și responsabil când vorbesc de transparență și deschidere trebuie și eu să ascult și să încerc să înțeleg finanțele când vorbesc despre un buget echilibrat. Nu pot să mă prefac că suma necesară, spre exemplu 370 milioane ron în 2014 doar pentru ANCPI, pentru a deschide complet datele instituțiilor este trivială ! M-am ținut tare pe această poziție și, în final, au ajuns la concluzia că, nefiind noi leaderi/despoți-luminați nu au altă soluție decât să acționeze –zic eu în singurul mod democratic – prin lobby le comisiile parlamentare de specialitate pentru o lege cu toate prevederile dorite.
O zi grea pe care am luat-o în piept fără rețineri sau instinct de conservare. Incă câteva zile necesare pentru apariția vânătăilor si putem concluziona și trece mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu