Clubul OGP #4

 

Clubul OGP de astăzi a fot în intregime dedicat temei Open Access – Publicarea studiilor și a rezultatelor de cercetare finanțate din fonduri publice. Invitatul ediției a fost domnul ADRIAN CURAJ, Directorul General al  Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI). A fost cea mai animată ediție de până acum, Dl. Curaj și-a susținut cu mult curaj și putere de convingere poziția, chiar dacă aceasta nu era 100% în concordanță cu așteptările publicului.

Am început însă cu prezentarea lui Radu despre evenimentul OGP de la Dublin, despre contactele,ideile și aprecierile primite cu această ocazile. Apoi Dl Curaj a început a ne prezenta înaltul grad de transparență manifestat de către instituția pe care o conduce, lucru necontestat și apreciat sincer de către toți cei din sală. A venit însă și timpul întrebărilor din public și imediat s-a pus punctul pe i, respectiv a început un dialog de substanță și animat despre Open Acess.

Open Acess este o noține apropiată de Open Data, se referă la accesul liber la rezultatele cercetării științifice cu finanțare publică. Implică atât studiile tip text cât și rezultatele numerice care reprezintă open data. Asta în teorie, în practică așteptările publicului sunt să poată accesa studii și articole științifice fără să plătească taxe de acces pe site.

În principal există două feluri de activități de cercetare. Un caz este cel în care statul comandă un studiu cu o anumită temă, spre exemplu evaluarea  efectului defrișării asupra eroziunii solului. În acest caz diverse companii sau cercetători cu expertiză în domeniu licitează prețul cel mai mic pentru realizarea sa. Celălalt caz este cel în care o companie sau organizație vine cu propria sa idee de temă de cercetare și solicită ajutor / finanțare de la stat. De primul caz m-am lovit la Ministerul Mediului de al doilea astăzi. În ambele cazuri în contrapunerea ideii de open vin drepturile de autor dar există diferențe nete. Atunci când studiul este comandat de stat concluzia sa este obligatoriu publică. Datele intermediare, de lucru, ar putea fi publice dar sunt apărate cu cerbicie de către cercetător în ideea că, pe baza lor, ar putea publica articole sau rezolva mai simplu alte proiecte. Această abordare este naturală dar are relativ puțină susținere morală putând fi combătută ușor contractual. În schimb în cazul granturilor beneficiarul are o contribuție proprie importantă, pornind de la ideea propriu-zisă până la know-how anterior. Acestea au valoarea lor intrinsecă ceeace înseamnă că nu există cercetare finanțată în întregime de la buget. Lucrurile se complică și datorită faptului că multe cercetări sunt ale unor companii comerciale care dezvoltă noi tehnologii în căutarea profitului. Astfel:

• cercetătorii științifici „teoretici” urmăresc recunoașterea profesională. Doresc să publice în reviste de prestigiu în a căror pagini o publicare sau citare aduce „puncte” însă aceste reviste trăiesc vânzând abonamente. Dacă un cercetător dorește ca articolul său să fie disponibil fără taxă trebuie să despăgubească editorul cu o sumă de până la 5000 euro. Chiar și așa de cele mai multe ori profunzimea studiului publicat este doar cât să marcheze întâietatea cercetătorului, fără un transfer real de cunoaștere.
• companiile tehnologice urmăresc profitul iar pentru aceasta secretul tehnologic este esențial. De multe ori aleg chiar să nu-și breveteze invențiile renunțând la această protecție doar pentru a nu dezvălui informații în cererea de brevet.

Cum între cele două categorii nu există o graniță clară situația este dificil de abordat. Înțeleg că la nivel european nu există o soluție, open acces fiind astăzi mai degrabă o țintă de atins. Am remarcat că există un clivaj social între comunitatea de cercetători și publicul larg. Cercetătorii consimt să-și publice datele și o fac doar pentru anumite domenii cum sunt cele sociale ( anchete sociologice ) când consideră că per total sunt în avantaj. Pentru domeniile cu date mai puțin perisabile există o opoziție clară. Separat există comunitatea consumatorilor de date profesioniști, cum sunt multe ONG-uri, care însă nu fac cu adevărat cercetare. Aceștia, prin open acces, militează pentru cât mai multe studii disponibile gratuit. Despre companii, evident nu are rost să spun că nici nu concep să publice rezultatele cercetării.

Avem deci un conflict de interese între doua grupuri sociale relevante, cu un rol aparte în progresul social. Va trebui să existe un dialog, o identificare a acțiunilor acceptabile pentru ambele părți. În final Dl Curaj a propus exact acest lucru: demararea unui proiect comun, cu finanțare europeană, prin care să se identifice acele domenii și teme care se pretează a fi publicate complet și introducerea în contractele de finanțare pentru acestea a obligației de a-și răscumpăra informațiile și a le publica în sistem open. O propunere bine primită și în orice caz un bun roadmap pentru noi.

Personal rămân cu o întrebare … oare cât de bine se cunoaște și se măsoara beneficiul pentru PIB / buget / populație adus de banii alocați pentru susținerea cercetării ? Mimetismul comparării de % alocate cred că nu este un argument atăt de relevant în contextul diferențelor de dezvoltare economico-socială dintre țări.