Vineri am audiat în organizare Fundației Soros prima conferința dedicată resurselor educaționale deschise. Acestea sunt resurse educaționale (planșe,manuale, lecții interactive, etc.) care, spre deosebire de cele curente, pot fi copiate și mai ales modificate de către un profesor după cum consideră necesar. Interesul meu a venit din zona manualelor digitale a căror ușurință tehnică în a fi copiate și adaptate le transformă de facto în RED împotriva voinței autorilor și editorilor ceeace a dus la unele bâlbâieli ale MEN anul trecut.
Având interes și zero preconcepții am putut evalua, sper corect, cele prezentate ajungând la unele idei nealiniate spiritului evenimentului.
Spre exemplu m-a intrigat acceptarea de participanți a identitații conceptuale dintre resursele educaționale deschise și educația deschisă Această confuzie se regăsește atât în titlul comunicatului Soros cât și în discursul D-lui europarlamentar Cătălin Ivan care ne-a prezentat un proiect susținut de către dânsul menit a armoniza cunoștințele școlare dobândite de elevii europeni în vederea asigurării de șanse egale acestora. Mai exact a vorbit de educație deschisă ca și cum ar fi identică cu RED când, în realitate, dacă pe lângă RED mai ai nevoie de un profesor și de clădirea școlii sau internet se poate spune că exact cele mai mari probleme fac diferența între concepte.
În partea dedicată exemplelor practice am constatat că încă acestă zonă este agregată pe comunități tehnice în loc de pedagogice, un semn de imaturitate. Mai explicit, pornind cu comunitatea didactica.ro susținută de către compania IT Softwin și trecând la comunitățile Moodle, mai toate grupurile au apărut pe principiul ”avem o tehnologie educațională, hai să vedem ce putem face cu ea”. Normalitatea ar fi, în opinia mea, ca pedagogii să recruteze tehnicii, nu invers.
Au mai fost o serie de derapaje contraproductive produse de către cei pe care încep să-i recunosc ca fiind contestatari profesioniști. S-a cerut vehement ca MEN să elibereze resursele educaționale eliberând / desființând curicula ca să se observe ulterior că astăzi orice profesor poate folosi orice resurse atât timp cât comunică noțiunile necesare. A mai fost misterul, pentru mine, a unui domn din Tg, Mureș, Dan Mașca, care are obiceiul ca oricărui oficial pe care-l prinde să-i ceară vehement schimbarea legii partidelor politice astfel încăt dânsul să nu mai aibă nevoie pentru înființare de 25.000 de semnături. Pentru mine este uimitor cum dânsul, patron de companii de succes și cu implicare pro bono în viața urbei, aruncă un dubiu asupra acțiunilor sale sociale asociindu-le un mesaj politic ca să nu mai spun că nu are practic nevoie de un partid pentru a candida local. Mulți români își amintesc de inflația de partide din CPUN și nu consideră că aceasta af fi o problemă actuală a României.
La ora 15 a trebuit să plec având ședință CTE, am pierdut astfel cu regret partea despre manualele digitale. Una peste alta un eveniment util dar cam stufos și nu îndeajuns de interactiv.
Si eu m-am gindit in sectiunea de bune practici ca ar fi trebuit sa incep cu o definire a conceptelor.
RăspundețiȘtergereConceptul de RED e definit de Unesco, deci aici nu ar fi probleme deosebite. Educatie deschisa e mult mai larg (si care contine RED), dar care nu e definit unitar - http://en.wikipedia.org/wiki/Open_education. Eu m-am gindit in sensul Declaratiei de la Cape Town "a movement that combines the established tradition of sharing good ideas with fellow educators and the collaborative, interactive culture of the Internet."
Dar am folosit intentionat termenul de educatie deschisa, pentru ca daca vorbeam doar de RED - multe din exemplele prezentate nu ar fi intrunit elementele definitiei.