duminică, 23 martie 2014

Oglinzi

 

A fost undeva, ca niciunde, că dacă nu ar fi nu aș povesti, o societate în care cetățenii credeau cu adevărat în faptul că aleșii lor lucrează pentru ei iar acești aleși erau siguri că cea mai bună metodă de a obține voturi este să le arate cetățenilor zi de zi, ces de ceas, cum și ce fac pentru ei. Mai bine de 200 de ani au exersat această abordare ajungând să o transmită aproape genetic din generație în generație pentru ca astăzi să nu poată concepe o altfel de viață cu toate că, desigur, ideea rămâne dar mijloacele se schimbă după progresul vremurilor. Și iată că vine o zi în care o proaspătă stea pe cerul de stele vrea să fie cea mai strălucitoare, să adune și să simbolizeze toate visele cetățenilor. Și ce este mai frumos, mai bun, mai eficient, decât să le dai ca nou ceeace aceștia au deja. Să le spui că pot ca și când strămoșii lor cu neputință și-au croit soarta, să le deschizi guvernarea ca și când pâna atunci nu ar fi avut nici un cuvânt de spus în fața aleșilor lor. Așa că iată cum toate-s vechi și noi sunt toate, noi în formă dar nu și-n fond.

A fost pe aproape, cam pe aici, o societate dornică să aibă toate formele și strălucirile, repede atrasă de țintă și fără respect pentru drumul către aceasta. Când a putut a sărit, peste fundație, peste reguli, peste orice ce-i stătea în fața dorinței de a fi acolo sus, unde desigur merită. Unii au cârcotit …

” Nu ceva esențial, nu îmbunătățirea calității a fost ținta civilizației române, ci menținerea tuturor neajunsurilor vechi, îmbrăcate în reforme foarte costisitoare și cu totul în disproporție și cu puterea de producțiune a poporului și cu cultura lui intelectuală “ spuse unul ce fu răsplătit cu o moarte în sărăcie de contemporani și cu rangul de Luceafăr de urmașii ce-si aleg doar ce le convine din opera sa.

Când m-am angajat să susțin datele deschise în România am făcut-o pentru a aduce beneficii. Drumul era clar, urma ca datele să fie eliberate pentru a fi preluate, prelucrate și livrate către cetățeni de către o comunitate profesionistă neguvernamentală. Datele sunt atătea câte sunt pe măsura informatizării guvernamentale, atâta câtă este. La fel și calitatea, datele publicate până astăzi sunt, din păcate, reprezentative. Așa că, chiar dacă nu avem nimic spectaculos, consider că am mers îndeajuns încăt să fie clară direcția și este deja corect să analizăm rezultatele parțiale. Ce a pornit ca o neliniște astăzi pentru mine este o constatare obiectivă: suntem în mare suferință în privința implicării actorilor neguvernamentali ca factori de distribuire a datelor către cetățeni. După 4 luni și 125 de seturi de date nu există nici un exemplu de efort rezonabil în prelucrarea și îmbogățirea datelor din partea neguvernamentală deci nici măcar nu putem deschide discuția despre beneficiul adus cetățenilor. În urma hackatonului nu numai că nu a rămas nici un site sau aplicație pentru marele public dar nici măcar o idee cu adevărat originală ! Aceste gânduri mă apasă de ceva vreme reflectăndu-se în ieșirile mele publice pe acest subiect după cum voi povesti în continuare.

Cu ceva vreme în urmă, cu ocazia unui eveniment internațional dedicat ogp, șeful meu a interacționat cu o firmă americană specializată in furnizarea de servicii de publicare și exploatare a datelor deschise. Aceasta domină subiectul in US și-și dorește cu ardoare să intre și în Europa, continentul care astăzi este dominat de open source. Dacă se spune că vănzătorul bun intră pe geam unde are ușa închisă reprezentantul lor a dat un recital despre every trick in the book reușind să mențină o lungă perioadă cald subiectul. Și bine a făcut pentru că, pe măsură ce speranțele mele legate de aportul comunității scădeau, se conturau serviciile lor ca o alternativă de a ajunge direct către cetățeni. Problema mea principală cu ei este că depun eforturi disproporționate relativ la ce inseamnă Open Data în România și dacă nu se mulțumesc doar cu câștigul de imagine vom ajunge la bad business pentru una dintre părți. În curând le vom testa public platforma cu condiția implicării lor în promovarea open data în societatea românească și, ca prim pas, i-am invitat să participe la Clubul OGP.

Așa că le-am anunțat sosirea aici, pe principala listă de discuții dedicată datelor deschise invitând comunitatea să-i cunoască. Am avut o singură persoană interesată, în schimb reacții exagerate și acuze nefondate cu privire la interesele noastre oneroase. Cât timp in numeroase întălniri am spus că administrarea platformei CKAN nu este sustenabilă și durabilă în aranjamentul actual și nu am primit nici o ofertă concretă și credibilă de ajutor din partea comunității imi vine greu să accept lecții populiste. A rula CKAN sau orice altă platformă open source nu este nici pe departe fără costuri, imi este indiferent dacă banii se duc la o companie sau la programatori cu specializări exotice, singurii care sunt in stare să o întrețină. Și mai ales resping abordarea dogmatică cum că datele deschise impun platforme deschise. Așa că aceste subiecte până la urmă colaterale dar dragi militanților noștri romantici au reușit să înnoreze peisajul și posibil să ofere tuturor scuze pentru a nu se ridica la înălțimea așteptărilor … căci nu este de ajuns să spui că putem … și nu te poți ascunde prea mult de ceeace ești.

Deja ne-am reorientat planurile spre eforturi suplimentare de diseminare a conceptului în rândul responsabililor guvernamentali și a societății civile. Nu vom ști până ce nu vom încerca dacă marele public este interesat să consume date deschise sub orice formă ar fi ele, dacă răspunsul este negativ vom trece de la un proiect specializat la o reală misiune de refacere a fondului societății românești.

duminică, 16 martie 2014

Da, asta eRomânia !

 

Scriam anul trecut despre publicarea portalului eRomânia2 aici, arătând că în legătură cu acesta trebuie căutat optimul și nu succesul. Așa că acum nu o să mă refer la portal ci la o problemă mult mai supărătoare, cel puțin pentru mine. După cum spuneam am participat în sală la evenimentul public din decembrie și am plecat cu o concluzie care s-a dovedit greșită. Pentru că nu am la dispoziție o înregistrare voi încerca să apelez la comunicatul oficial de aici, chiar dacă acesta a putut beneficia de o mult mai mare atenție în redactare decât un discurs liber.

Să spicuim din comunicat;

  1. ”Luni, 23 decembrie 2013, a avut loc la sediul Ministerului pentru Societatea Informațională (MSI) prezentarea în vederea demarării procedurilor necesare lansării, evaluării și testării în condiții de funcționare publică ” …
  2. ”Faza de testare în mediu real va dura până la data de 31 martie 2014 si este menită a aduna feedback-uri din partea administrației publice, a cetățenilor și a mass-media asupra funcționalităților actuale, a potențialelor dezvoltări ulterioare”
  3. ”Comisia de recepție a proiectului eRomânia2 a decis continuarea cooperării cu Deloitte în calitate de manager de proiect pentru buna finalizare a aplicației”
  4. ”Ultima fază a proiectului înainte de etapa de testare în mediu real cerută de către Comisie, a fost fază de testare de securitate.”
  5. ”Orice defecțiune care poate fi imputabilă prestatorului este supusă penalităților, iar acceptanța va fi semnată numai în cazul lansării în condiții optime a portalului. De asemenea, în perioada de testare în mediul real, adică până la 31 martie 2014, furnizorul Omnilogic are obligația să …”

Avem deci o acțiune de evaluare și testare (1) care durează pâna la 31 martie 2014 (5) și reprezintă ultima fază a proiectului (4). Întrebarea este, la ce folosește testarea ? După (2) ar fi doar pentru feedback general iar (5) vorbește de o condiționalitate între acceptanță si lansare în condiții optime.

De la eveniment eu am plecat convins că acceptanța va fi pusă în discuție după 31 martie 2014. Astazi intr-un răspuns pentru hotnews MSI listează plațile efectuate astfel:

În anul 2014: 10.140.000 lei, astfel:
a) 10.140.000 lei – reprezentând contravaloare  „Realizarea aplicatiei/portalului e-Romania 2” – partial

Diferenta de achitat la data de 12.03.2014 : 4.652.350,44 lei, pentru
activitatea „Realizarea aplicatiei/portalului e-Romania 2” – partial, diferenta care se va achita in functie de alocatiile bugetare ale MSI.

Această plată de o asemenea valoare nu poate însemna decât că, undeva de la 1 ianurie până astăzi, deci înainte de încheiere perioade de testare publice, a fost semnată în deplină confidențialitate acceptanța pentru acest proiect, faptul că plata este parțială este doar o problemă de cash-flow. Și de aici începe joaca cu limba română … și cu mintea mea. Oare lansarea în condiții optime a portalului înseamnă că la respectivul eveniment (care adliteram a reprezentat lansarea) a funcționat ecranul de prezentare și nu a căzut curentul ? O etapă, testarea în mediul real, poate fi în același timp și parte din proiect si ulterioară proiectului ? Până la urmă limba română suportă orice, că doar aste eRomănia și ne ocupă tot timpul !

Resurse Educaționale Deschise (RED)

 

Vineri am audiat în organizare Fundației Soros prima conferința dedicată resurselor educaționale deschise. Acestea sunt resurse educaționale (planșe,manuale, lecții interactive, etc.) care, spre deosebire de cele curente, pot fi copiate și mai ales modificate de către un profesor după cum consideră necesar. Interesul meu a venit din zona manualelor digitale a căror ușurință tehnică în a fi copiate și adaptate le transformă de facto în RED împotriva voinței autorilor și editorilor ceeace a dus la unele bâlbâieli ale MEN anul trecut.

Având interes și zero preconcepții am putut evalua, sper corect, cele prezentate ajungând la unele idei nealiniate spiritului evenimentului.

Spre exemplu m-a intrigat acceptarea de participanți a identitații conceptuale dintre resursele educaționale deschise și educația deschisă  Această confuzie se regăsește atât în titlul comunicatului Soros cât și în discursul D-lui europarlamentar Cătălin Ivan care ne-a prezentat un proiect susținut de către dânsul menit a armoniza cunoștințele școlare dobândite de elevii europeni în vederea asigurării de șanse egale acestora. Mai exact a vorbit de educație deschisă ca și cum ar fi identică cu RED când, în realitate, dacă pe lângă RED mai ai nevoie de un profesor și de clădirea școlii sau internet se poate spune că exact cele mai mari probleme fac diferența între concepte.

În partea dedicată exemplelor practice am constatat că încă acestă zonă este agregată pe comunități tehnice în loc de pedagogice, un semn de imaturitate. Mai explicit, pornind cu comunitatea didactica.ro susținută de către compania IT Softwin și trecând la comunitățile Moodle, mai toate grupurile au apărut pe principiul ”avem o tehnologie educațională, hai să vedem ce putem face cu ea”. Normalitatea ar fi, în opinia mea, ca pedagogii să recruteze tehnicii, nu invers.

Au mai fost o serie de derapaje contraproductive produse de către cei pe care încep să-i recunosc ca fiind contestatari profesioniști. S-a cerut vehement ca MEN să elibereze resursele educaționale eliberând / desființând curicula ca să se observe ulterior că astăzi orice profesor poate folosi orice resurse atât timp cât comunică noțiunile necesare. A mai fost misterul, pentru mine, a unui domn din Tg, Mureș, Dan Mașca, care are obiceiul ca oricărui oficial pe care-l prinde să-i ceară vehement schimbarea legii partidelor politice astfel încăt dânsul să nu mai aibă nevoie pentru înființare de 25.000 de semnături. Pentru mine este uimitor cum dânsul, patron de companii de succes și cu implicare pro bono în viața urbei, aruncă un dubiu asupra acțiunilor sale sociale asociindu-le un mesaj politic ca să nu mai spun că nu are practic nevoie de un partid pentru a candida local. Mulți români își amintesc de inflația de partide din CPUN și nu consideră că aceasta af fi o problemă actuală a României.

La ora 15 a trebuit să plec având ședință CTE, am pierdut astfel cu regret partea despre manualele digitale. Una peste alta un eveniment util dar cam stufos și nu îndeajuns de interactiv.

vineri, 7 martie 2014

o listă cu numele, prenumele, funcţia şi salariul tuturor angajaţilor de la stat - glosă

Da, este cerută frecvent și de obicei la nervi  ”o listă cu numele, prenumele, funcţia şi salariul tuturor angajaţilor de la stat” însoțită de multe ori de ideea publicării dosarelor pe care le lucrează aceștia. În continuare voi încerca să analizez cât mai multe aspecte practice de care ne-am lovi într-o implementare a acestui concept.
În primul rând, la nivel principial, este nevoie de o lege adoptată în parlament. Aceste informații sunt date personale și nu se poate anula protecția lor legală decât printr-o lege specifică, la fel ca cea dată pentru declarațiile de avere și interese. În lipsa unei astfel de legi este necesar consimțământul expres al angajatului bugetar.

Așa este și în UK, pe bază de consimțământ. Să vedem rezultatele: Aici sunt publicate datele pentru Department for Work and Pensions și avem din 208 angajați  157 care nu acceptă publicarea, adică 75%. Asta într-o țară de o îndelungată tradiție democratică. Are rost sa procesăm peste 1,000,000 de formulare pentru a avea și în România un procent cel puțin egal de refuzuri ?

Am stat să mă gândesc care sunt aplicațiile practice ale unei astfel de liste ... Să vedem în ordinea numărului de interogări ale listei!

  • Primii beneficiari ar fi în mod sigur recuperatorii de credite. Astăzi nu au posibilitatea de a afla noul serviciu al unui datornic și prin urmare le este greu să-i poprească salariul.
  • Următorul număr de interogări cred că ar fi din categoria nevestelor și a beneficiarilor de pensie alimentară.
  • Apoi ar veni curioșii, cei care vor să știe cât mai multe despre alte persoane, incluzând aici ziariștii.


Dacă este o publicare opțională nimic interesant nu va ieși din ea. Dacă este obligatorie va afecta sute de mii de datornici, de la facturi de telefonie mobilă până la pensii alimentare, oameni pe care cei care cer această listă îi ignoră. Și dacă vor fi descoperiri de tipul salariilor de la ASF nu ne va rămâne decât să-i rugăm frumos să-și reducă salariul ... altă posibilă acțiune legală fiind inexistentă.

Alte scenarii ?

PS: cererea de a publica persoana responsabilă pentru un dosar / aprobare este o invitație directă pentru un corupător de a încerca o mituire și pentru o persoană agresivă de a hărțui și intimida un funcționar public.

duminică, 2 martie 2014

No news …

Ar cam trebui să scriu ceva despre săptămâna trecută, despre spargerea USL. Nu am însă nimic concret de spus … doar că o zi toată lumea a fost dată peste cap, eventual pot să mă mândresc că a rămas valabil faptul că până acum nu mi-am deschis niciodată televizorul din dotare. În schimb ziariștii aproape că ne-au blocat accesul iar vizita D-lui Tăriceanu a produs mai multă emoție în clădire decât o vizită de stat.

Nu pot să spun nimic pentru că este prea devreme. Convingerea mea este că cea mai mare parte a actorilor și știrilor vehiculate în mass-media sunt de umplutură. Am văzut chiar pe digi24 un lider de județ PNL care spunea că în toamnă va fi un nou guvern PNL iar când a fost întrebat pe ce se bazează a spus ceva de genul: ”așa spune președintele partidului”. Una peste alta, este un joc jucat doar de o mână de oameni, restul sunt ”soldați credincioși ai partidului”.

Însă baza PNL, membrii simplii, nu suportă ideea de a ajunge la putere într-o combinație cu PDL / PMP. O mare parte ar prefera opoziția și nu pot să nu fiu de acord cu ei. Există încă posibil scenariul în care se reface în oglindă susținerea parlamentară de care a beneficiat guvernul Tăriceanu în timp ce PNL câștigă teren în dauna PDL/PMP. Sau nu.

În orice caz Dl Ungureanu a pierdut primul loc în topul ridicolului câștigat atunci când a părăsit SRI pentru a fi 2 luni Prim Ministru. Noroc cu Dl Tăriceanu !