În urma interacțiunii din ultimul timp cu un număr mai mare de oameni, atât în mediul online cât și direct am rămas foarte intrigat de marea diferență de comportament al aceluiași om funcție de faptul dacă este parte dintr-un grup mai mare sau este un dialog individual. Manifestarea ca parte dintr-un grup pare a se face cu un nivel al disponibilității de a gândi mult mai redus, pare a fi în primul rând aliniată așteptărilor comportamentale ale membrilor grupului și abia apoi subiectului real.
Am să dau un exemplu cunoscut pentru toată lumea, accidentul din Apuseni al avionului condus de către comandantul Iovan. Există câteva premize ce sunt cred greu contestabile:
- accidentul a avut loc din cauza condițiilor atmosferice
- nimeni nu-și putea închipui ca în anul 2014 nu poți găsi un om care este valid fizic, co-operant și are un telefon cu GPS.
Dacă sunteți de acord cu cele de mai sus atunci nu mai avem nevoie decât de logică, o știință ce ar trebui să fie aplicată identic de către orice ființă rațională. Să vedem însă cât de rațională a fost mass-media, grupul de oameni cu profesia de ziarist și cât de raționali sunt oamenii însăși.
A zbura în condiții meteorologice inadecvate este o decizie a pilotului și în același timp o eroare de pilotaj. Toată mass-media, cu excepția notabilă a lui C.T.Popescu, a inițiat și perpetuat titulatura de erou pentru dl. Iovan. Ori au fost lipsiți de rațiune și informații, ori rațiunea lor a fost de a face rating, fără a interesa dacă are legătura cu realitatea. Pare a fi susmenționata abordare de grup, dacă suntem mai mulți și rezultatul ne convine nu mai contează adevărul și corectitudinea.
O abordare interesantă a penibilei operațiuni de salvare a fost reproșul public al lipsei unei celule de criză la nivel înalt. Cred că, pur și simplu, nimeni nu a crezut că este nevoie de ea. Era de așteptat ca prin interacțiunea cu dr. Zamfir supraviețuitorii să fie localizați și salvați de o grupă de oameni profesioniști, de mică mărime și fără a fi necesară o mobilizare de amploare. Ceva ce un ISU local să poată face cu ochii închiși. Iarăși nu se discută argumentele corecte, totul este doar un pretext pentru a transmite mesaje presetate. Eu vroiam să cunosc, și nu sunt sigur secrete, procedurile pe care operatorul 112 trebuie să le aplice: dacă posibilitatea ca apelantul să aibă un telefon cu GPS este acoperită de proceduri, dacă așa zisa localizare furnizată de operatorul GSM are curbe isometrice de probabilitate, dacă există un prag de probabilitate sub care se declară apelul ca nelocalizabil și se trece la apelarea la alte metode de localizare (radarele armatei în cazul de față).
Și pentru a fi complet iată și modul în care poporul abordează subiectul. Aici este un articol în care o persoană avizată dar nu neapărat dezinteresată argumentează dezincriminarea ROMATSA. Poate că este o abordare de tip avocățesc, care caută argumente într-o singură direcție, la aceasta însă trebuie răspuns cu contraargumente de aceeași natură. Vă invit să citiți comentariile publicului, cel puțin jumătate refuză dezbaterea. În loc se poziționează de parcă am trăi cu toții într-o lume virtuală în care dorința și plăcerea individului sunt lege iar realitatea se transformă după cum vrea fiecare. Un argument real este doar un atac emoțional căruia i se răspunde, desigur emoțional, cu o înjurătură !
Avem deci o variantă superioară a zicalei cu băgatul capului în pământ, ce nu (re)cunoaștem - nu există !
Foarte frumos dar total neadevărat ! Realitatea nu iartă și mă întreb care este cea mai bună abordare pentru cei care trebuie să facă lucruri reale pentru oameni iraționali ? Să comunici realități urmând a primi un răspuns emoțional, în principal înjurături, fără a putea reține prea multe idei aplicabile sau este mai bine să comunici irealități pentru a face oamenii fericiți și să faci practic ce crezi onest că este mai bine ? Dacă societatea noastră o ține tot așa în curând Matrix o să fie cât se poate de real!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu