Harlem Gospel Choir

Am fost aseara la Sala Palatului pe baza unor invitatii aduse de Simona. In principiu agreez stilul gospel, imi place sonoritatea bogata si succesiunea ritmurilor dar nu pot sa spun ca sunt un fan, cu atat mai putin al acestei trupe.

Cand am vazut biletele am avut un sentiment neplacut vazand ca organizatorul este compania Emagic. Ultima experienta cu aceasta, concertul Madona, imi este inca vie in memorie prin debandada organizatorica ca sa nu mai mentionez Depeche Mode unde am murit de sete ... Am cateva idei fixe printre care si necesitatea in toate a unui raport corect intre ce platesti si ce primesti si am o aversiune fata de aceste companii ce dupa ce-ti vand biletul taie costuri peste tot fara a cauta decenta lucrului bine facut. Ieri am fost mult mai relaxat in baza proverbului despre calul de dar ce nu se cauta la dinti.

Trupa are 10 membrii + un clapar si un baterist. Scenografia nu a existat, a fost o scena goala, populata cu cele necesare cantarii. Sonorizarea a fost deficitara, nenecesar de tare si usor distorsionanta. Un solo era ok, corul nu. Cand au coborat in sala si au cantat fara microfon a fost perfect !

Au avut o prima parte cu melodii clasice si mesaje crestine. Eu unul nu pot sa ignor diferenta culturala pe care se bazeaza muzica gospel. Noi nu avem obisnuinta atingerii fervoarei religioase cantand si , apreciind doar muzica, nu vad cum am putea avea acelasi demaraj intr-un concert. Totusi exista o larga parte din public ce, odata ce a platit, este pus pe distractie si este gata sa intre voluntar in rolul de fan entuziast.

In partea a 2-a au preluat si adaptat cateva melodii cantate de Michael de la We are the world pana la Billy Jean. Aici entuziasmul publicului mi-a parut chiar autentic si au reusit sa-si imbunatateasca scenografia urcand pe scena oameni din sala, inclusiv Brother John aka Gury Pascu.

Per total o seara ok dar nu un eveniment.