Am participat astăzi, fizic, la dezbaterea publică organizată de ADR cu privire la recentele norme tehnice pentru identificarea video. De mare interes, înțeleg că pe zoom au fost mai multe persoane interesate decât cele 100 de locuri disponibile. Octavian Oprea și-a ținut discursul de deschidere apoi a plecat ”la parlament”, dialogul a fost susținut de către dl. Cătălin Iapă, momentan Șef Serviciu Societate Informațională însă cu un CV bun și activitate politică care-l vor propulsa, probabil, într-o viitoare demnitate publică.
Ca să nu lungim oricum o postare foarte lungă voi încerca să redau cât mai fidel cele spuse pe subiectele recurente de pe această pagină.
La întrebarea ”... de ce o primărie, o administrație locală, este obligată din punct de vedere legal să respecte aceste norme?” am primit următorul răspuns:
👉Cătălin Iapă: Ideea e să lămurim sută la sută orice se poate lămurii pe acest subiect. Suntem și în normele de video-identificare în perspectiva serviciilor de încredere la nivel european și sunt prevăzute în regulamentul eIDAS. O primărie sau o altă instituție publică poate face orice tip de identificare vrea fără să respecte aceste norme, în contextul în care vrea să facă identificare video există aceste norme care prevăd cadrul general al identificării video. Riscul unei primării de a face identificare video și de a nu respecta aceste norme ar fi că la un moment dat să nu mai aibă efect juridic⚠ verificarea video pe care o face primăria și cred că este un risc mare pe care și l-ar putea asuma o primărie. Pe de altă parte normele acestea sunt cât mai simple am putut noi să le facem astfel încât să respecte niște principii de siguranță a comunicării cu cetățeanul. Din perspectiva unei primării sau din perspectiva unei alte autorități publice nevoia e foarte clară. Există o nevoie mare pe acest subiect și nevoia e mai mult a cetățeanului decât a primăriei pentru că primăria trebuie să facă ceva în plus. În schimb cetățeanul are multe avantaje în contextul în care poate interacționa de la distanță cu orice instituție publică, o primărie sau orice altă instituție publică. ‼️➡️Acuma nu vă spun în articol sau în lege că nu am la mine documente, în schimb cele două legi, legea 129 și regulamentul eIDAS sunt izvor pentru decizia pe care am dat-o pe video identificare.‼️
👉Andrei Nicoară: Dacă îmi permiteți nu discutam necesitatea și oportunitatea unor norme tehnice. E vorba de trasabilitatea legală .... Ca să fie o problemă pentru o primărie faptul că nu respectă o normă, în primul rând trebuie demonstrat că acea normă este legală, are un izvor de legalitate care trebuie să aibă trasabilitate până la un regulament european sau până la o lege. Eu încerc să mă lămuresc care este acest traseu de putere legală, cum s-a ajuns ca Autoritatea pentru Digitalizarea României să reglementeze o activitate în cadrul administrației publice, care activitate există deja de mulți ani. Vă aduc aminte că ANAF, partea de administrație centrală, are zeci de mii de conturi în Spațiul Privat Virtual deschise on-line și mai există destule primării care deja au conturi care sunt deschise printr-o formă de procedură de identificare video. Apropo, ce se întâmplă cu toate aceste conturi presupunând că acele primării ... hai să zicem că se lasă intimidate și consideră că mai bine, ca să nu aibă bătăi de cap, să implementeze toate aceste prevederi, pe care nu le contest, în principiu, la nivel tehnic. Întrebarea este strict la nivel de legalitate.
👉Cătălin Iapă: Conturile deschise până acum sunt valabile în continuare. Partea de identificare video este o procedură punctuală care se întâmplă foarte clar din 24 decembrie încolo. Nu am reglementat nimic ce s-a întâmplat înainte de 24 decembrie. Toate conturile deschise de exemplu la ANAF, avem și colegii de la ANAF cu noi, sunt valide în continuare. Cetățeanul în continuare poate să își folosească contul online care fost deschis, a fost deschis printr-o metodă de video-identificare sau prin alte metode de identificare, dar dacă ANAF vrea să facă în continuare conturi noi unor persoane pe care nu le am văzut până acum și vor să folosească o metodă de video-identificare sunt obligați cei de la ANAF să respecte normele acestea.
La acest moment dl Iapă și-a manifestat nemulțumirea pentru întinderea alocată acestui subiect așa că am trecut la următorul întrebând pe ce se bazează Octavian Oprea când afirmă repetat că PSCID va stimula utilizarea semnăturilor calificate atât timp cât nu-și propune un nivel de încredere eIDAS măcar ”substanțial”. După câteva digresiuni am ajuns la partea interesantă:
👉Cătălin Iapă: ... la nivel de principiu nu sunt implicat personal în proiectul acesta. Vedeți ca idee, si nu pot sa intru in detalii foarte mari, doar la nivel de principiu. Daca există acum ceva, o nevoie care nu a fost prinsă în proiectul inițial cu siguranță se va modifica și va fi definit mai restrictiv.
👉Andrei Nicoară: Eu nu pot decât să vă felicit dacă sperați că furnizorul vă va livra mult mai mult decât i-ați cerut în caietul de sarcini, în contract.
👉Cătălin Iapă: Este în regulă, se pot mări sumele din contract‼️, se pot face licitații separate. Există variante legale astfel încât să ajungem la niște proiecte funcționale.
👉Andrei Nicoară: Nu știu cât de legal este să plănuiești o extindere a unui contract încă dinainte de momentul de a-l semna dar hai să închidem.
Au mai fost și alte luări de cuvânt din sală. În percepția mea companiile din zona KYC și spălarea banilor sunt mulțumite de această normă, Namirial a avut unele nelămuriri punctuale pe aspecte care încurcă activitatea furnizorilor europeni în România iar un reprezentant al unei firme românești emitent de certificate calificate ne-a spus că nu ar trebui aplicate în România (prin recunoașterea mutuală impusă de eIDAS) norme din alte țări.
Componenta cea mai suculentă a fost însă dialogul cu ANAF. În prima parte a întâlnirii spusele d-lui Iapă în dialogul său cu ANAF au creat în mintea celor prezenți ideea că ANAF, prin SPV, nu este obiectul acestei reglementări. După pauză am intervenit pentru a clarifica și a cere ca această interpretare să se aplice tuturor instituțiilor publice și să fie dată în scris. Moment în care dl. Iapă mi-a contrazis reformularea, a început să o scalde și, meritoriu 👏, a intervenit dna Bădeana care a spus clar că ANAF este obiectul reglementării. A urmat apoi un episod contondent în care ANAF a explicat că va trebui să suspende înrolarea video în SPV deoarece nu are timp, în 8 luni, să producă modificările, documentația și să achiziționeze servicii de audit specializat. Ba chiar nu ar avea timp nici să cumpere servicii de identificare de furnizorii privați recunoscuți de ADR.
Nu știu cine a mâncat cel mai mult din timpul participanților, eu sau reprezentanta ANAF. Știu însă că am avut multe contre interesante, inclusiv am arătat că identificarea utilizatorilor trebuie tratată unitar, indiferent de onboardingul on/off-line prin controlul managerial intern, standardul 13 și efortul SGG.
⚠Păcat că ADR a plecat de la început pe ideea că nu va publica înregistrarea evenimentului.
Pentru mine situația este clară, nu a fost argumentată baza legală în zona reglementării administrației publice. Rămâne de văzut cine va contesta acest ordin și dacă o va face în contencios sau penal cât timp la nivel politic coordonarea a fost un eșec iar administrativ, după respingerile pe circuitul de avizare ale aceluiași text sub formă de OUG, respectiv HG, s-a recurs la soluția de Ordin care nu a fost supus avizării din partea oricărei alte instituții guvernamentale (da, am întrebat expres dacă au fost implicate în Ordin și alte instituții publice).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu