Am tot amânat această postare sperând să aibă un final spectaculos, iată însă că acesta se amână. Totuși este un proiect de succes, de care sunt mândru și care dovedește că lucrurile bune se mai și întâmplă. Iată istoria.
Pe timp de pandemie, în prima parte a anului 2020, la sugestia societății civile, în special a Ordinului Arhitecților, MDRAP a inițiat ce avea să fie OUG 140/2020, prima reglementare sectorială din România a utilizării documentelor electronice și semnăturilor calificate, respectiv în zona dosarelor de urbanism și construcții. Am remarcat această surpriză plăcută fără a avea prea multe de comentat pentru un text destul de simplu. Au urmat însă, în toamnă, normele de aplicare și aici povestea a devenit interesantă.
Scopul acestei norme este de a organiza și permite lucrul în format digital pentru toate documentele care compun dosarul unei construcții, atât partea de urbanism cât și proiectul tehnic urmat de aprobarea acestuia. Ideal este ca întreaga documentație să fie depusă electronic și tot electronic procesată și aprobată de primărie. Pentru a elimina din dosar acele copii după legitimații/diplome/adeverințe aferente celor care semnează (arhitecți, urbaniști, ingineri, etc.) și prin care li se dovedește dreptul de semnătură ideea principală era ca acest drept de semnătură să fie înscris și securizat ca atribut al certificatului calificat. Aveam astfel 2 beneficii principale: prin revocarea certificatului calificat se oprea sigur și instantaneu posibilitatea de a semna (se pare că există cazuri de semnături ale unor oameni care, din diverse motive, nu mai au dreptul de a semna) și, la fel de important, verificarea existenței semnăturii pe documentație poate fi automatizată în cadrul aplicației de document management. Am recunoscut imediat oportunitatea și totodată provocarea de a implementa pentru prima dată conceptul de sursă sigură de date așa cum este el definit de Reg UE 1502.
În dezbaterea publică pentru Ordinul de Ministru care materializa normele de aplicare am interacționat cu MDRAP ca minister responsabil, ADR ca și co-semnatar, Ordinul Arhitecților din România, Asociația Furnizorilor de certificate precum și un număr de instituții publice care acordă acest drept de semnătură. A fost o luptă pentru a construi un sistem robust dar în același timp deschis oricărui furnizor de servicii calificate din UE. A ieșit această normă. Au rămas și niște amintiri neplăcute, modul cum s-a încercat impunerea cumpărării de servicii de arhivă electronică dar și refuzul ADR de a se implica în standardizarea / înregistrarea ca OID a descrierii profesionale din certificat.
A fost însă prilejul de a mă cunoaște mai bine cu OAR, să observăm că suntem pe aceeași lungime de undă și să încep să le ofer consultanță pentru pregătirea sistemului informatic propriu conform noii norme. Cu această ocazie le-am propus și au acceptat să susțină financiar o infrastructură informatică care să rezolve nu numai interesul OAR ci să susțină activitatea specifică celorlaltor instituții publice care acordă drept de semnătură, un aranjament similar cu cel prin care APERO susține ghișeul.ro Am schițat ideea și am căutat pe cineva care să o programeze. Totul era însă condiționat de acceptarea acestui sprijin de către MDRAP și preluarea de către aceștia a patronajului acestui proiect. Din păcate astăzi aceiași oameni sunt asaltați de uriașul program de investiții numit PNRR trebuind astfel să suspendăm acest demers.
Există câteva lecții valoroase aduse de acest proiect. Poți convinge cu argumente și ajunge la o soluție solidă însă implementarea acesteia (varianta simplă cu liste pe site) a scârțâit atât la instituțiile publice cât și, surprinzător pentru mine, în zona furnizorilor privați de servicii de certificare.
Sper ca în a doua parte a anului să reluăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu