… le spune Tolontan. Problema este și la noi, cei care ne uităm în gura lor ne spune într-un interviu pentru Antena3 Crin Antonescu. Înclin spre Crin, problema și soluția este în primul rând la noi și doar în subsidiar la SRI.
Cine a lansat sintagma binomului SRI-DNA a executat o mișcare de geniu în favoarea … SRI. Până la lansarea DNA, SRI oferea oficialilor nenumărate informări atent redactate astfel încât să expună probleme și soluții fără a intra în amănunte concrete, un task dificil, limitat atât de necesitatea protejării surselor cât și a propriei activități – teoretic legal SRI este obligat să acționeze pentru combaterea unei ilegalități flagrante chiar dacă instinctul lor le cere doar supravegherea acesteia. În practică destinatarii se considerau informați și-și vedeau mai departe de ale lor, de orice natură ar fi fost acestea. După înrădăcinarea ideii că SRI are ceva de spus în activitatea DNA instituția a devenit player, opiniile și dorințele acesteia devenind brusc demne de luat în seamă. Dacă asta s-ar fi materializat printr-o mai atentă citire a materialelor furnizate și prin aprofundarea acestora într-un cadru instituțional am fi intrat în normalitate, din păcate am asistat la apariția unei preocupări maladive referitoare la planurile, intențiile, schemele și comploturile SRI+DNA. Această preocupare este extrem de răspândită în întreaga societate, oamenii simplii se îndestulează de pe site-uri dubioase de genul national.ro dar cei cu pretenții adoră să bârfească. Și pentru că bârfa necesită minim 2 unul dintre ei, povestitorul, devine vedetă, ba chiar capătă un ascendent asupra celorlalți. Cum nimeni nu ține scorul, ce a fost anunțat și ce s-a întâmplat, până la urmă acest statut se obține și menține printr-o abilitate de a te feri de concret și o aură de persoană conectată, bine informată. Este interesant cum, cât timp sunt in serviciu, SRI-știi sunt un monument de discreție iar după ieșirea din sistem mulți își folosesc CV-ul pentru a obține acest ascendent pe care apoi îl materializează în job-uri din zona relaționării, exemplele lui Tolontan înscriindu-se pe această linie.
Abordarea mea este simplă, refuz aceste discuții, nu mă interesează să aflu cu câteva ore mai devreme că unul sau altul va fi reținut de DNA. Este interesant că au fost cazuri când acest refuz a trebuit să fie chiar vehement atunci când prieteni cu cele mai bune intenții vroiau să-mi deschidă ochii, cam ca în Matrix – faza cu pilulele colorate. Poziția mea are o logică simplă – nebunia actuală are o singură certitudine: dacă încep să încerc să ghicesc cine și ce este cel care vine cu informațiile apoi să intuiesc ce lipsește din acestea orice bază solidă pe care să-mi desfășor activitatea se duce de râpă, nu aș mai putea construi nimic fiind nevoit să tot re-evaluez fundația. Dacă are cineva să-mi spună ceva să o facă oficial cu toată considerația din partea mea.
Cred deci că o soluție este aceasta, oamenii să-și țină firea și bunul simț și să rămână indiferenți când cineva pretinde că are conexiuni în această zonă. Desigur asta este mai greu dacă știi că ai putea avea ceva probleme cu DNA, deci oameni mai cinstiți în administrație ar fi un mare pas înainte. Apoi să ne reamintim că, și după plecarea din serviciu, un SRI-ist are multe obligații iar dacă, technically, nu le încalcă pentru că această colportare de zvonuri se bazează probabil pe intuiție și deducție și nu prin informații confidențiale totuși din exterior acest lucru nu este decelabil. Având în vedere că, cel puțin în ultimul an, s-au putut pensiona la ~40 de ani cu o pensie egală cu ultimul salariu poate că le-ar putea fi impus conceptul de garden leave din zona privată care să împiedice astfel de fenomene. În acest sens, al implementării sau operaționalizării unei limitări, apelul lui Tolontan deși colorat este perfect rezonabil.
Mai există însă un factor – activitatea DNA. Atât timp cât vor exista dosare pentru nimic (vezi Ponta cu Blair) iar alții scapă ( Florică cu Microsoft ) această senzație de arbitrar induce ideea unei posibile negocieri ”cu sistemul” iar în lipsa procurorilor DNA, puțini și ocupați, locul de celălaltă parte a mesei poate fi ocupat de către oricine are tupeu și o spoială de aură de putere ( precum în Mircea Băsescu vs Bercea ). Nu este un risc neglijabil, inclin chiar să cred că și profesioniștii din Black Cube au crezut că discută cu adevăratul SRI. Astfel cea mai bună măsură curativă ar fi ca finalul dosarului Malaxa să implice condamnarea tuturor angajaților care apar in circuitul hârtiilor orchestrat de Secureanu astfel încât să se știe că ”sistemul” nu te protejează și nu are rost să le dai atenție, oricine ar fi ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu