Încă o săptămână grea. S-au adunat întâmplător în ea câteva hapuri pe care a trebuit să le înghit ca o consecință a consecvenței mele. În urmă cu aproape patru ani când am intrat în mediul guvernamental a trebuit foarte repede să iau o decizie. Aș fi putut să plec după doar 3 luni cu obrazul curat precum Ovidiu, eu însă am ales să-mi pun ochelari de cal și în fiecare caz în parte să iau în considerare doar elementele obiective. Așa am câștigat toate bătăliile și am pierdut aproape toate războaiele.
După ce în ședința de la începutul lunii din Luxembourg eu și încă cel puțin două state am întrebat, și nu am primit răspuns, care va fi metodologia pentru DESI iată că ne trezim cu un email de pe adresa unit-ului dar fără un semnatar care să și-l asume în care ne scrie și că: As presented during the meeting on 4 and 5 April, the landscaping results will replace the ePSI scoreboard from 2016 onwards. Asta la pachet cu o prezentare a metodologiei pe care nu au avut-o pregătită să ne-o prezinte în timpul întâlnirii pentru că, nu-i așa, n-au crezut că ne interesează, și cu cererea ca informațiile brute culese anul trecut să devină publice. După cum am scris chiar și așa au avut în timpul ședinței, doar pe baza ideilor generale prezentate destule observații critice. Dacă însă am fi aflat atunci că din 1250 puncte disponibile doar 60 se acordă pentru publicarea datelor într-un format reutilizabil probabil că ar fi fost una dintre cele mai interesante întâlniri. Așa că ochelarii mei de cal m-au făcut să încerc să obțin poziția MCSI și a reprezentanței României la Bruxelles, evident că ministerul este deosebit de aglomerat așa că atunci când m-am dus peste ei pentru a-mi primi răspunsul mi-au dat întreaga lor încredere să scriu ce vreau iar colegii din Bruxelles mă încurajează dar nivelul discuției este prea mic pentru a avea o intervenție oficială. Până la urmă poate au dreptate, anul trecut am fost în DESI pe locul 9, în viitor poate scădem dar ce contează, ne-am obișnuit să fim pe ultimul loc la mai toate celelalte capitole din el. Așa că, după Germania și Grecia am fost a treia țară care s-a poziționat în contradictoriu, până astăzi și-a mai făcut curaj doar Slovenia.
Dear colleagues
Romania agrees with Germany that important remarks made by several MS on the 4-5 April WG meeting are not taken into account by the forwarded methodology. Also last year landscaping was faulty in our case as it failed to reckon the user feedback area on our national open data portal. Therefore we are not able to waive data confidentiality for previous and future landscaping data. Especially we have concerns regarding the working definitions used in methodology – the “open data” definition. It seems to us that it is narrowed only to the legal aspect of opening data and is totally ignoring the technical one – the machine readable condition. This is despite the fact that Directive 2013/37/UE does state this as a core objective in points 20 and 21 of recital. Furthermore we do not understand how this methodology could be used for scoring the “Open Data” chapter of DESI as long as it’s open data definition does not echo the PSI Directive and the universal definition for “open data”.
If I had the opportunity to talk about the above issues in a WG meeting, I would have proposed that any open data survey should take into account only open licensed and machine readable sources.
Kind regards
Sigur că nu este o surpriză. CE a investit multe milioane de euro în http://www.europeandataportal.eu/ ca să strângă doar 400K linkuri către tot felul de fișiere, mult prea puțin probabil față de obiectivele asumate, iar acum încearcă să forțeze portalurile naționale să se transforme după ei astfel încât să aibă de unde trage date. Dacă noi vrem să avem un portal de date structurate și nu de documente, ghinion ! Și pentru noi, și pentru ei – am de gând să urmăresc această problemă în limita posibilităților noastre chiar dacă știu foarte bine că șansele de reușită sunt minime.
O altă agitație fără finalitate a fost un proiect supus avizării CTE față de care am avut unele dubii juridice. În timp ce colegii mei analizau legislația, instituția care l-a depus a trimis un răspuns formal în care a enumerat câteva numere de legi iar demnitarii care compun CTE au considerat, foarte corect juridic, că acuzele, nu apărarea, trebuie susținute de argumente și că oricum astfel de aspecte nu sunt de competența CTE. Așa că proiectul a trecut cu un singur vot împotrivă, al nostru, și acesta practic nejustificat formal. Pe viitor, strict legat de acest proiect, cândva vom avea un răspuns de la juriști care va declanșa o reacție sau poate cineva dintre cei care citesc caiete de sarcini pe SEAP o va face și cu alți ochi decât cei al vânzătorului de echipamente. Într-un plan mai larg îmi este clar că există o zonă gri, slab legiferată și care ar trebui discutată și reglementată cu calm și responsabilitate. O altă concluzie mai îngrijorătoare este că votul fiind ”politic” – nu cred că au avut resursele necesare pentru a analiza problema – s-au orientat după ce au crezut că este poziția și interesul altei instituții decât cea care i-a numit în funcție, o alegere care cred că-și are explicația în promovarea de către presă a unei anume asocieri instituționale dar care nu-mi pare a rezona cu democrația și buna guvernare.
Tot această săptămână am mai avut un episod din lupta epică pentru imagine a ministrului MCPDC. Într-o dimineață mă ia Radu în grabă să mergem la INS – tocmai fusese sunat să participăm la un eveniment la care nu fusesem invitați. Ajunși acolo constatăm că exista încă de dimineață un scaun gol cu numele lui Radu în fața lui iar probabila motivație pentru anunțarea noastră venea din faptul că Adrian Dușa de la Universitatea București nu auzise încă că datele deschise sunt prea sofisticate și se încăpățâna să vorbească despre ele. Așa este întotdeauna, se trezește unul care nu știe planul și dă cu bățul în baltă. De fapt MCPDC adunase ONG-urile preocupate de măsurarea impactului social al celui de-al treilea sector (adică activitatea productivă prestată de ONG-uri in loc de companii) și-și dorea să aibă primul eveniment dintr-un lung șir care, cândva, ar urma să rezolve doleanțele acestora. Momentan erau preocupați să convingă audiența de marea lor deschidere și bună credință. Audiența era compusă din gazde (INS) și Ministerul Justiției – politicoși dar nedumeriți de ce se vrea de la ei – și câteva ONG-uri cu prezentări sau întrebări. Din păcate iarăși discuțiile nu erau ancorate în realitate – se vorbea de statistici complexe bazate pe un nomenclator al activităților ONG creat de ONU , similar codului CAEN pentru firme, și pe date de la ANAF. A trebui să intervin să le explic că pentru a implementa nomenclatorul în mod evident va fi necesar ca fiecare ONG să se reînregistreze – similar cu preschimbarea CUI la firme – și că ANAF nu are de ce să urmărească activități netaxabile cum este voluntariatul. Lucruri evidente și cunoscute, poate chiar dorite din moment ce nu sunt explicate. Ulterior, discutând cu un ONG-ist în cadrul OGP, am aflat că amețirea lor a fost un succes, au fost destul de dezorientați încât să nu ceară clar cealaltă variantă – ca INS să direcționeze formularele sale de anchetă statistică (la care răspunsul este obligatoriu) și către ong-uri nu numai firme. Sigur că pentru asta ar fi necesară schimbarea legislației INS dar, după cum s-a spus, pentru asta urmau să aibă loc șirul de întâlniri dintre ministru și ong-iști. Iar dacă nu se întâmplă până în septembrie – măcar a existat bunăvoință ! Cu părere de rău, refuz să joc în astfel de piese. Am făcut atât de puține lucruri concrete încât mi se pare impardonabil să pierdem timpul în discuții populiste. Cu planul sau de acțiune întins pe doi ani și multiple milestone-uri, comunitatea OGP România a reușit să evite astfel de tactici de tip hit & run și nu cred că este de mirare că există opoziție la asociere oricât de mult se presează pentru acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu