Dacă ar trebui să-i pun un nume, i-aș spune săptămâna defazării … Am constatat că am o interpretare complet diferită a unor teme clare, cu destule fapte concrete.
Primul caz este cel al telenovelei CAS filmată la Cotroceni. În inginerie se practică ca între 2 piese scumpe să se introducă o șaibă dintr-un material moale care se tocește și este ieftin de schimbat. În Franța, între Președinte și societate este Guvernul, cu un Prim Ministru destul de anonim și predispus sacrificării. Constituția noastră nu interzice explicit acest fel de setup permițând unui Președinte fără respect pentru spiritul ei să-i exploateze toate vulnerabilitățile. Toată presa a văzut în filmulețul publicat un Ministru de Finanțe incompetent si un Prim Ministru pe lângă subiect. Eu am văzut în primul rând o gravă subminare a instituției prezidențiale a cărei prestigiu este strâns legat de protocolul respectat. A da publicității o înregistrare fără acordul părților este o încălcare a celei mai simple etiquette. De mâine am putea vedea cum la Cotroceni se scot reportofoane pe masă pentru a putea egala dreptul de a publica unilateral înregistrări. Apoi am văzut un Președinte care vroia să fie ”diriginte”, să corecteze cu creionul roșu extemporalul elevului, nu pentru subiect ci pentru a-și marca superioritatea. Apoi am văzut un Ministru de Finanțe căruia nu-i era permis să-i facă jocul și prin urmare nu putea spune nimic concret. Cea mai distractivă a fost gama de gesturi ale Primului Ministru menite să-i comunice Presedintelui disprețul său, cred că doar arătatul tălpii i-a scăpat. Ulterior au venit apoteotic comentariile despre poziția FMI fără a se arăta că, spre deosebire de noi toți, FMI percepe orice reducere de taxe și impozite ca o cheltuială și nu o investiție sau o decizie politică. Fiind un adept al statului minimal această percepție că statul trebuie să ruleze cât mai mulți bani îmi este principial adversă.
Alltă situație este legată de o Comunicare a CE cu titlul ”Către o economie de succes bazată pe date {SWD(2014) 214 final}” pe care am analizat-o în vederea unei poziții oficiale via MSI. Acest tip de document reprezintă o primă exprimare a unor idei născute în rândul experților comisiei, idei care mai au un drum lung, poate 10 ani, și multe transformări până să aibă valoare legală. Totuși cred că sunt importante și merită cercetate cu atenție. Ori mie mi-au atras atenția câteva propuneri precum modificarea unor legi cu referire la un drept natural, cel al proprietății intelectuale. Mai exact introducerea de noi excepții în legea drepturilor de autor și crearea unei legiferări distincte pentru dreptul asupra datelor. Aceste domenii sunt cu acoperire globală, dincolo de datele guvernamentale, iar pentru subiect – Big Data – oricum cantitățile semnificative de date se regăsesc în mediul privat. Așa că am emis ipoteza dorinței CE ca, cândva, să oblige mediul comercial să publice bazele de date aferente activității proprii, un fel de Open Data obligatoriu pentru toată lumea. Am propus deci să fie întrebată Comisia, negru pe alb. dacă are vre-un gând cu datele private sau nu. Așa am iscat o dezbatere aprinsă, că ar fi inoportun să acuzăm Comisia că ar putea gândi așa. În final a rămas o îmtrebare benignă, o cerere de informații suplimentare pe partea de modificări legislative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu