Astăzi a avut loc a 6-a editie a Clubului OGP. O ediție de vară cu un subiect plăcut, menit a șterge cicatricile lăsate de greutatea ediției anterioare. Am reușit însă să-l transformăm într-o dezbatere vie cu păreri diverse și, important, necantonate instituțional. Le-am avut deci invitate pe Andreea Hanganu și Andra Alexandru de la DigitalDiplomacy.ro vorbindu-ne despre prezența instituțiilor publice in social-media.
Dacă ar trebui să-i pun un nume, i-aș spune săptămâna defazării … Am constatat că am o interpretare complet diferită a unor teme clare, cu destule fapte concrete.
Primul caz este cel al telenovelei CAS filmată la Cotroceni. În inginerie se practică ca între 2 piese scumpe să se introducă o șaibă dintr-un material moale care se tocește și este ieftin de schimbat. În Franța, între Președinte și societate este Guvernul, cu un Prim Ministru destul de anonim și predispus sacrificării. Constituția noastră nu interzice explicit acest fel de setup permițând unui Președinte fără respect pentru spiritul ei să-i exploateze toate vulnerabilitățile. Toată presa a văzut în filmulețul publicat un Ministru de Finanțe incompetent si un Prim Ministru pe lângă subiect. Eu am văzut în primul rând o gravă subminare a instituției prezidențiale a cărei prestigiu este strâns legat de protocolul respectat. A da publicității o înregistrare fără acordul părților este o încălcare a celei mai simple etiquette. De mâine am putea vedea cum la Cotroceni se scot reportofoane pe masă pentru a putea egala dreptul de a publica unilateral înregistrări. Apoi am văzut un Președinte care vroia să fie ”diriginte”, să corecteze cu creionul roșu extemporalul elevului, nu pentru subiect ci pentru a-și marca superioritatea. Apoi am văzut un Ministru de Finanțe căruia nu-i era permis să-i facă jocul și prin urmare nu putea spune nimic concret. Cea mai distractivă a fost gama de gesturi ale Primului Ministru menite să-i comunice Presedintelui disprețul său, cred că doar arătatul tălpii i-a scăpat. Ulterior au venit apoteotic comentariile despre poziția FMI fără a se arăta că, spre deosebire de noi toți, FMI percepe orice reducere de taxe și impozite ca o cheltuială și nu o investiție sau o decizie politică. Fiind un adept al statului minimal această percepție că statul trebuie să ruleze cât mai mulți bani îmi este principial adversă.
Alltă situație este legată de o Comunicare a CE cu titlul ”Către o economie de succes bazată pe date {SWD(2014) 214 final}” pe care am analizat-o în vederea unei poziții oficiale via MSI. Acest tip de document reprezintă o primă exprimare a unor idei născute în rândul experților comisiei, idei care mai au un drum lung, poate 10 ani, și multe transformări până să aibă valoare legală. Totuși cred că sunt importante și merită cercetate cu atenție. Ori mie mi-au atras atenția câteva propuneri precum modificarea unor legi cu referire la un drept natural, cel al proprietății intelectuale. Mai exact introducerea de noi excepții în legea drepturilor de autor și crearea unei legiferări distincte pentru dreptul asupra datelor. Aceste domenii sunt cu acoperire globală, dincolo de datele guvernamentale, iar pentru subiect – Big Data – oricum cantitățile semnificative de date se regăsesc în mediul privat. Așa că am emis ipoteza dorinței CE ca, cândva, să oblige mediul comercial să publice bazele de date aferente activității proprii, un fel de Open Data obligatoriu pentru toată lumea. Am propus deci să fie întrebată Comisia, negru pe alb. dacă are vre-un gând cu datele private sau nu. Așa am iscat o dezbatere aprinsă, că ar fi inoportun să acuzăm Comisia că ar putea gândi așa. În final a rămas o îmtrebare benignă, o cerere de informații suplimentare pe partea de modificări legislative.
Prea multă reclamă a strică … este adevărat că au reparat scările dar și că nu mai era loc de mers pe ele … Oricum un bună oportunitate foto.
Am avut ocazia de a asista la o prelegere a Dr.Roethig despre WiBe în organizarea Microsoft România. Pe scurt, WiBe este o metodologie de evaluare dincolo de TCO a proiectelor informatice prin faptul că evaluează și beneficiile acestora. În esență este un catalog de aspecte relevante pentru orice tip de proiect, o serie de ponderi alocate acestora precum și o bază de date cu valori refolosibile. În Germania este adoptată de Curtea de Conturi și se aplică cvasiobligatoriu pentru toate proiectele guvernamentale. Metodologia este Open Source însă aplicația care sprijină această evaluare este contra cost.
În prima parte ne-a fost prezentată o imagine a proiectelor IT, a cloud computingului si a utilizării aplicațiilor OS în Germania.Interesantă prin faptul că ne-a dezvăluit o abordare mult mai flexibilă, liberă de constrângerile finanțărilor europene prin lipsa acestora și cu deajunsă încredere în angajații guvernamentali astfel încât acestora le sunt permise decizii autonome, uneori înafara standardelor dacă pot susține necesitatea unei excepții. Ni s-au prezentat și câteva cazuri de eșec al implementării de OS în detrimentul Windows, haios a fost că unele proiecte coincideau cu cele folosite pentru promovarea OS de partizanii săi. Cred că totul ține de ce aspecte vrei să scoți în evidență, adevărul fiind undeva la mijloc. Până la urmă și din nivelul discuțiilor publice caracterizate de patos și nu de profesionalism se poate ajunge la aceeași concluzie, mult prea mult PR si poziționare politică, prea puține evaluări obiective. Audiența a primit cu înțelegere selecția de exemple luînd în considerare facilitatorul evenimentului și s-a concentrat pe metodologia în sine. Care metodologie nu este o descoperire epocală, doar multă muncă de identificare a tuturor aspectelor relevante și wizard-uri de evaluare/completare a acestora. Dacă ar fi bine acoperite proiectele cu finanțare europeană și alte particularități românești ar fi interesantă de văzut aplicarea ei pe un lot de proiecte. Însă dacă plătești adaptarea ei și nu o folosești apar probleme cu a noastră curte de conturi, iar dacă folosind-o rezultă ineficiența anumitor proiecte apar probleme cu finanțatorul european. Este un document destul de stufos, mă întreb dacă nu ar fi ideal să fie preluat si prelucrat în mediul nostru academic, în definitiv constat că există teoreticieni și chiar catedre dedicate e-guvernării !
Săptămâna aceasta am interacționat cu două instituții uriașe în privința cantitații datelor deținute. Ambele furnizează date în mediul guvernamental pe bază de protocoale ale căror prevederi oferă o scuză perfectă celorlalte instituții pentru a nu publica rezultatele proprii ce le includ. Am decis să fructific conjuncturi favorabile pentru aceste contacte, nu a fost o abordare directă. Am amânat această abordare directă deoarece pentru acest gen de instituții Open Data are un impact uriaș și în mod evident negativ. Chiar dacă la una dintre instituții a fost doar o discuție prilejuită de alt eveniment în ambele cazuri am constatat că, deși noțiunea de Open Data este cunoscută, nu au depus efortul de a studia temeinic juridic toate aspectele relevante.
În mod evident Drectiva 37/2013 nu a fost citită. Există oameni care investesc în echipamente și platforme care parțial își pierd utilitatea începând cu vara viitoare. A trebuit într-o lungă întâlnire să fiu și aducătorul de vești proaste și să incerc în același timp să le explic că există și unele beneficii ce pot fi maximizate dacă se lucrează din timp la subiect. Ce este ciudat, este că sunt forțat să încerc să echilibrez interesele open data cu cele ale instituțiilor în lipsa unei preucupări a unei instituți specializată în bugete și finanțări cum este Ministerul de Finanțe.
Astăzi am organizat și am fost gazdă pentru o întâlnire intre un Development Director din Canonical, firma care sponsorizează Ubuntu, si Augustin, Decebal și cu mine. Dacă ei au pus accentul pe aspecte tehnice și comparații între distribuții eu m-am axat pe un subiectul principal care stânjenește OS în mediul guvernamental. Am vrut să știu care sunt garanțiile pe care Canonical le oferă contra prețului încasat. În esență ei nu-și asumă nimic relativ la produs, doar relativ la serviciile lor de suport. Altfel se ocupă de dezvoltarea de drivere pentru orice fel de periferic, de certificarea de desktop-uri, etc. Nu am prea înțeles de ce să-i plătesc să-mi facă drivere pentru un sistem nou când aș putea să-mi aleg sistemul după drivere. La fel, nu înțeleg de ce să contractez suport la ei cât timp nu au prezență în România și lucrează prin firme locale gen HP. Mai bine de apelat direct.
Până la urmă este o problemă de preț, greu de cuantificat cât timp ne adresăm parcului de vechituri cu Win XP. Pare însă că , cel puțin în cazul lor, nu este un mare avantaj financiar deoarece trade-ul se face între upgrade hardware vs servicii suport. Este însă un subiect pe care îl vom urmării în continuare.
