Sa vedem … Am inceput sa citesc Jocurile Foamei pe Kindle, am trecut apoi pe varianta tiparita de Nemira iar in final am mers sa vedem si filmul. Intradevar este un pachet de reamintit. Cartile sunt scrise intr-un stil minimalist, fara inflorituri si figuri de stil insa transmit incredibil de bine o idee sau, mai bine zis , o senzatie. Aceasta senzatie a dus la clasificarea filmului la +15 ani, el nefiind dealtfel foarte violent filmat. Vorbim despre o tragedie a neputintei personale, a unui supravietuitor care nu este si luptator, despre felul in care viata te duce unde nu vrei si despre cum te pot folosi cei din jurul tau. Filmul este o capodopera a stintei cinematografice. Este cel mai bun exemplu cunoscut de mine de preluare cinematografica a spiritului unei carti. Are un casting minunat, o muzica perfecta, o exploatare echilibrata a vizualului. Mult mai buna decat Harry Potter din acest punct de vedere.
Am inceput sa primim telefoane si mailuri de confirmare pentru productia promovata de posterul de mai jos.
Pana Sambata va trebui sa inchidem lista, iar o sa incingem telefoanele !
In sfarsit a aparut si cealalalta lista, a lui Ponta ! Trebuie sa spun ca primele zile mi-au adus o mare dezamagire referitor la listele “pe surse” afisate de catre televiziunile de stiri. Concluzia mea este ca acestea au inventat cu nerusinare, daca mie imi era clar ca nu poate fi asa cum afisau ele cu atat mai mult am pretentii de la niste asa-zisi profesionisti. Lista finala este chiar mai surprinzatore decat ma asteptam, ajung la concluzia ca Ponta si Antonescu ar face o pereche redutabila de Bridge. Au adus pe liste in general oameni profesionisti si pe cat posibil de curati pentru cineva cu o istorie in politica sub idea unei performante exemplare pana la alegeri. Vor avea probleme cu gastile si baronii din propriile partide, acestia s-ar putea sa nu mai accepte inca un pas inapoi ca o investitie in viitor. In definitiv daca ai pasit peste marginea prapastiei nu te mai aduce nimeni, niciodata inapoi ! Aceasta fortare a cutumelor si mecanismelor specifice partidelor politice romanesti pentru mine inca se mai incadreaza in zicala “scopul scuza mijloacele” insa mi-as dori ca societatea sa evolueze in asa masura incat sa nu mai fiu nevoit sa accept astfel de situatii. Ar trebui sa se faca ceva si in aceasta directie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu