Intai a fost discutia legata de operele lui Brancusi, acum cea legata de manuscrisele lui Cioran. In ambele cazuri voci vehemente au cerut achizitionarea acestora pentru prezervarea si imbogatirea culturala a poporului nostru.
Da, Simona este fericita, a fost o campanie dificila dusa cu bine la sfarsit. Da, a fost pe banii statului francez, bani care poate erau meniti sa ne usture punctand superioritatea culturala a acestora.
Nu sunt de acord. Guvernele roman si francez pot face parada cum vor, adevarul este ca putini romani au auzit de Cioran si extrem de putini dintre francezi. Personal nu am citit nici o carte a lui Cioran si pot pune pariu ca nimeni din platoul emisiunilor de televiziune care abordau acest aspect nu a facut-o. Cioran este o buna cheie pentru accesul nostru in lumea snoaba si elitista vest-europeana si ar trebui sa profitam de asta. Dar nu este pentru noi.
La fel, mai demult s-au cerut a fi cheltuite miliona de euro pentru ceva opere de rang doi ale lui Brancusi. Poate spune cineva cati turisiti romani viziteaza operele sale celebre din Tg Jiu ? Crede cineva ca vor veni mai multi sa le vada pe cele cerute ?
Ar fi minunat sa traim in lumea in care Cioran ar fi in fiecare casa. Aceasta ar fi lumea in care exista de mult cele mai inalte reflexe sociale, politete, solidaritate, viziune filozofica si nu mercantila asupra scopului vietii. Pentru ca daca intelegi de ce traiesti prost mai este doar un pas sa schimbi acest lucru. Pana atunci sa ne bucuram ca atelierul lui Brancusi este la Paris si, cu toate ca nu are mai nimic in el, face pentru noi mai mult decat toate operele sale monumentale din Romania.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu