Astazi a fost o zi importanta. Am schimbat prefixul si am incetat o colaborare lunga de 12 ani cu Euromedia. In ultimii ani mi-am format obiceiul de a pastra semnarea fiecarui contract, in 1999 la semnarea cu Euromedia nu am facut-o asa ca va ramane doar momentul despartirii…
Cand ne vom intorace voi sapa prin arhiva pentru a reaminti si onora persoane care au contribuit la acest ultim deceniu.
De ceva vreme am inceput sa realizez cum anumite fapte “ca ieri” devin istorie, uitata sau controversata. Promit sa combat acest fenomen cu poze si informatii brute, cat mai putin interpretabile. Pana atunci incepem cu ceva usor, multiplu de 20, ce dovedeste ca obiceiurile vechi mor greu ….
Intai a fost discutia legata de operele lui Brancusi, acum cea legata de manuscrisele lui Cioran. In ambele cazuri voci vehemente au cerut achizitionarea acestora pentru prezervarea si imbogatirea culturala a poporului nostru.
Da, Simona este fericita, a fost o campanie dificila dusa cu bine la sfarsit. Da, a fost pe banii statului francez, bani care poate erau meniti sa ne usture punctand superioritatea culturala a acestora.
Nu sunt de acord. Guvernele roman si francez pot face parada cum vor, adevarul este ca putini romani au auzit de Cioran si extrem de putini dintre francezi. Personal nu am citit nici o carte a lui Cioran si pot pune pariu ca nimeni din platoul emisiunilor de televiziune care abordau acest aspect nu a facut-o. Cioran este o buna cheie pentru accesul nostru in lumea snoaba si elitista vest-europeana si ar trebui sa profitam de asta. Dar nu este pentru noi.
La fel, mai demult s-au cerut a fi cheltuite miliona de euro pentru ceva opere de rang doi ale lui Brancusi. Poate spune cineva cati turisiti romani viziteaza operele sale celebre din Tg Jiu ? Crede cineva ca vor veni mai multi sa le vada pe cele cerute ?
Ar fi minunat sa traim in lumea in care Cioran ar fi in fiecare casa. Aceasta ar fi lumea in care exista de mult cele mai inalte reflexe sociale, politete, solidaritate, viziune filozofica si nu mercantila asupra scopului vietii. Pentru ca daca intelegi de ce traiesti prost mai este doar un pas sa schimbi acest lucru. Pana atunci sa ne bucuram ca atelierul lui Brancusi este la Paris si, cu toate ca nu are mai nimic in el, face pentru noi mai mult decat toate operele sale monumentale din Romania.
Tractorul este al ADP-ului, chioscul al Acces Press iar vederea obturata a Spitalului Coltea proaspat renovat.
Sper ca macar apucasera sa-l goleasca de carti daca reclama Vodafone tot a ramas afisata …
Pentru lucrarile din primavara aceasta am recurs la munca fortata !
De unde se confirma ca, cu cat ai arma mai mare, cu atat esti mai relaxat … si in final beneficiezi de sindromul Stockholm !
Oare asa vrea sa castige si PDL alegerile ?
Cei de la Gandul au cules de pe net intr-o galerie foto 40 de reclame stradale originale. Aici.
Astazi m-am hotarat sa duc personal la Euromedia o factura si o adresa dupa ce mult timp am apelat la intermediari. Urmeaza in relatia cu aceasta o procedura destul de sensibila si dificila si m-am gandit sa-mi inving lenea si sa-mi manifest disponibilitatea livrand in persoana.
Nu stiu daca chiar este universala sau o reteta personalizata dar au reusit sa ma surprinda, si nu placut … Din prima d-ra secretara mi-a citit textele de doua ori cu mare atentie si incruntare. Apoi a pus mana pe telefon si a sunat pe cineva sa intrebe daca sa-mi inregistreze corespondenta. Apoi a plecat sa-i arate cuiva hartia care sa-i spuna daca este ok sau nu.
La intoarcere mi-a expus urmatoarele variante: daca vine un plic prin curier se semneaza fara probleme pentru predarea plicului (care desigur ca la o adica poate sa fi fost gol sau sa contina o felicitare de Paste - n.a.). Daca se doreste un numar de intrare pe corespondenta propriu-zisa atunci trebuie intrebata persoana care da bun de plata care aproba acest lucru.
Presupunand ca se aproba se pune numarul pe exemplarul primit si se face o copie xerox care sa inmaneaza expeditorului. Nu se permite expeditorului sa aiba un exemplar cu stampila originala.
Wow ! Daca acum mi-as fi inceput relatia cu ei fugeam mancand pamantul ! Istoria mea comuna cu ei a avut conflicte care macar au fost la un nivel mult mai elevat, am discutat, ne-am conciliat, am dezbatut virgule dar niciodata nu ne-am bagat capul in pamant ca strutul …
Sper, macar pentru salvarea mandriei de a fi lucrat pentru aceasta firma, ca cele descrise imi sunt adresate si nu au aparut ca o procedura regulata de evitare a obligatiilor prin contestarea cunoasterii existentei lor..
