Rezultate

Rezultate Crin :

27.88% - sectorul 4
30.8% - cartierul 1 de care apartin
42% - sectia speciala de la Autogara Filaret unde am stat 2 ore la coada cu Simona sa voteze

nu e rau dar nici cu folos.

3 pentru Romania

Ultima saptamana a fost foarte plina si ,pentru ca este mai bine putin decat deloc, voi trece repede peste dezbaterea televizata Basescu - Geoana - Crin. Am urmarit-o la cafeneaua politica PNL aferenta cartierului in care locuiesc.

Am fost acolo mai mult sau mai putin toti membrii cat-de-cat activi ai PNL din zona sau care s-au implicat in campania din aceasta zona. In opinia mea ideea acestei cafenele este foarte buna si poate fi o excelenta baza pentru viitor. Mai multe voi spune altadata cand imi propun sa-mi exprim pe larg impresiile politice capatate in ultimele luni.

In clasamentul meu personal cel mai bun raspuns i-a apartinut lui Crin cand a facut comparatia dintre Biblie si Constitutie, cel mai prost i-a apartinut lui Basescu cand a declarat ca a "salvat" un musulman crestinandu-l iar cea mai grea intrebare, chiar si pentru mine, a fost cererea de a nominaliza o fapta frumoasa proprie.

Romania predata

Dupa ce la inscrierea in PNL am fost cooptat la strangerea de semnaturi pentru candidatura lui Crin, spre sfarsitul campaniei m-am alaturat unei echipe ce trebuia sa lase scrisori in cutiile postale si pungi cu pix si pliante la anumiti cetateni identificati de call-center. Colegii mei erau echipati cu veste galbene iar zona aleasa imi este foarte cunoscuta, zona fostului restaurant Budapesta.

Ar fi mai multe de spus dar pentru moment ma limitez la cele ce urmeaza. In blocurile acelea am avut colegi in timpul scolii si liceului, intotdeauna le-am considerat o locatie centrala cu oameni peste medie din toate punctele de vedere. Si iata ca am gasit o scara de bloc in care becul de pe un palier era un bec de frigider de 25W iar perioada de luminare a automatului de scara era de 15 secunde! Multe usi nu aveau numarul apartamentului iar soneriile nu erau inscriptionate cu numele proprietarului.

Pana aici putem vorbi eventual de saracia adusa de acesta perioada. Ingrijorator pentru mine este insa altceva. Am gasit un om de varsta medie ce pur si simplu si-a tinut respiratia dupa usa si a deschis-o numai dupa ce am plecat. Am gasit alti oameni ce nu aveau nici macar decenta sa se intrebe pe cine reprezentam si instantaneu s-au repezit spre niste pungi, foarte subtiri dealtfel, ce in mod evident nu le erau adresate. Iar culmea a fost un batran ce a inceput sa traga de vesta unui coleg cerandui-o insistent. Acesti oameni nu sunt saraci, sunt niste invinsi ce nu cred ca vor mai putea vreodata sa-si revina prin propriile forte. Aceasta greu definibila atitudine, dar atat de evidenta, era o combinatie de teama, lipsa de autorespect, respingere a celor ce vin din exterior si dorinta de a ciupi ceva, nu neaparat motivat material ci psihologic.

Pentru mine ramane acesta tema de gandire, cum poti face un astfel de om sa inteleaga ca, fie situatia cat de grea, el reprezinta ceva semnificativ, destul de solid pentru temelia unei noi renasteri.

TOP Gear, Renault, Romania

In acest weekend a fost difuzat episodul din Top Gear filmat in Romania. Asteptat cu mare interes, a iscat multe discutii inclusiv in mass-media. Pe scurt incepe cu o declaratie de tipul "am plecat spre Romania unde se asteptam sa ..." [ oamenii ii prigonesc pe tigani, saracie mare]. Scenariul emisiunii presupune strabaterea unui traseu Mamaia - Bucuresti - Transfagarasan. Pe parcurs, punctele de interes sunt Hotel Rex, Casa Poporului, un sat amarat de tigani, Transfagarasanul.

Afirmatia din introducere nu le poate fi reprosata, daca asta este perceptia generala asupra Romaniei trebuie sa o imbratiseze pentru ca spectatorii lor sa se identifice mai usor cu emisiunea. Mai departe trebuie spus ca toata emisiunea a fost filmata pe baza unui scenariu alcatuit precis, nu putem considera nimic din cele prezentate involuntar sau fortuit. Ne prezinta parcarea Hotel Rex plina de masini straine si comenteaza ce bine o duc romanii. Masinile acelea erau aduse special din show-roomurile importatorilor, jumatate dintre ele nu erau inmatriculate iar celelalte aveau numere cunoscut atribuite acestora. Nu este un mare compliment dar sa zicem ca este "de bine".

Apare in parcare un Sandero prilej de comentarii favorabile. Aceeasi masina apare ulterior si pe autostrada, apoi alt exemplar este testat in emisiune cu multe aprecieri pozitive. Concluzia? Product placement la greu, platit de Renault iar, dupa intinderea sa, Renault a fost sponsorul principal.

Mai departe "se ratacesc" si ajung intr-un sat de tigani cu multa saracie si promiscuitate cum gasesti prea multe in Romania dar nu "la autostrada". Imagini pitoresti dar neplacute noua si defavorabile brandului de tara.

Transfagarasanului i se iarta gropile si este catalogat cel mai frumos drum din lume. Cool !

Concluzia tinand cont de cele 60 de milioane de telespectatori: Renault Dacia Sandero = nota 10, in Romania exista locuri gen Mamaia pline de bani, la benzinariile Mol se vinde ceai de canabis iar in Romania intalnesti preponderent tigani saraci printre locuri frumoase datorate unei epoci apuse.

Acesta este scenariul platit si agreeat de Renault Franta. Pentru ca nu sunt multumit de cum s-a aplicat asupra tarii corect este sa spun ca in primul rand Ministerul Turismului ar fi trebuit sa fie cosponsor si sa cheltuie niste bani cu folos. Nu a facut-o, foarte rau, nu este  prima dar sper ultima oara cand se intampla asta. Insa ma intreb daca faptul ca in balanta necesara dintre pozitiv si negativ toate cele pozitive merg spre Renault si cele negative spre Romania nu ar trebui taxat ? Nu este reprobabil ca invitat fiind intr-o colectivitate sa-ti faci reclama desantata prin sublinierea defectelor celor din jurul tau ? Nu mi se pare un gest responsabil, nici prietenesc. Din fericire oricum nu agreez aceasta firma si deci nu sufar nici o dezamagire existentiala ..

ITBoard, going steady ...

Dupa cateva zile de probleme tehnice ITBoard mai are un hop de trecut: regulamentul de functionare. Teoretic , caci practic acestea este campul de lupta al celor 2 fractiuni: fondatorul site-ului ce are de partea sa forta juridica si fractiunea retrogradata ce-si aroga puterea numarului. Miza sunt miile de utilizatori inregistrati ce pot ramane sau migra spre o noua comunitate.

Azi suntem in faza 1-a, a fost publicat un regulament , nenegociabil dar corectabil ... Acest regulament nu este deosebit de altele, institutionalizeaza drepturi firesti pentru proprietar cu o singura mentiune, o cam mare apetenta pentru insusurea drepturilor intelectuale asupra postarilor userilor. Am comentat la obiect pe threadul dedicat. Contestatarii au ales o tactica interesanta, au imbratisat stilul EMO si au postat anunturi sforaitoare cum ca se retrag fiind absolut dezamagiti si cerand sa li se stearga conturile (in locul lui Aurelian le-as satisface instantaneu acesta dorinta). In mod ciudat pentru o comunitate IT propagarea informatiei este lenta, reactiile vin greu, este greu de apreciat daca aceasta tactica are succes. Parerea mea este ca nu va avea deoarece userii pot renunta sa viziteze un site dar nu-si vor anula conturile. Nu au de ce sa depuna acest efort iar eliberarea nick-ului sub care au postat poate duce la preluara sa de alta persoana si la generarea unor confuzii neplacute. Pur si simplu conturile gratis se abandoneaza, nu se sterg.

In continuare cred ca ar trebui sa asteptam contraoferta - noul site "fara regulamet" sub patronajul grupului contestatar. Pentru aceasta acestia ar trebui sa se inteleaga intre ei sub forma unei forme juridice oarecare, posibil ONG. Avand in vedere ca toate problemele intiale au izvorat din comportamentul administratorilor ITBoard exista o buna sansa ca acestia sa nu se inteleaga.

Disclaimar

Simona nu citeste acest blog !
Este ingrozita de ideea ca o va intreba lumea de ce am scris un anumit lucru incat vrea sa poata spune cu deplina sinceritate ca nu stie despre ce este vorba.

I love it !

Dupa cum am mentionat intr-un post anterior in comunitatea ITBoard in ultima vreme au avut loc framantari, nu pe probleme tehnice cum ar fi fost de asteptat, ci pe probleme de bun simt si moralitate. Sunt de cativa ani un membru oarecare al acestei comunitati online orientata spre specialistii IT fara a pune accentul spre o anumita specializare. Pentru culoarea blog-ului iata si o poza de la o intrunire, cine are ochi buni ma vede ...

Dupa scandalul plagiatului de care am vorbit parea ca acea parte a membrilor "seniori" ce inclinau spre musamalizare si protejare Microsoft si-au inpus punctul de vedere deoarece subiectul a fost evitat. Iata ca ieri un membru vechi si-a anuntat retragerea motivand cu "starea de repulsie care mi-o provoaca ipocrizia si tupeul" si "ITBoard a ajuns o unealta de promovare a unor oameni si chiar firme, in detrimentul calitatii discutiilor si articolelor". Mai mult, in final spune: "Probabil nu foarta multa lume stie din dedesubturile unor actiuni de preluare abuziva a ITBoard, dar nu voi detalia eu, in schimb il provoc pe Vali Greavu sa povesteasca tuturor ce a facut si a incercat sa faca vara trecuta si din nou de ieri incoace."

Cel provocat, Valy Greavu aka Valerică GREAVU-ŞERBAN este un promitator cadru didactic universitar la FEEA Iasi ce si-a sustinut teza de doctorat luna trecuta. Deasemeni este MVP cu specializarea Sharepoint si o mare dezamagire pentru mine in acest domeniu, prezentarile lui aratand un nivel mediu pe partea de instalare / administrare a acestei tehnologii si nul pe partea creeativa a acesteia.

Iata ce raspunde Vali ridicand manusa: "Sunt doctor în cibernetică, locul II mondial într-o “banală” competiție IT, vreo două (1,2) premii naționale pentru educație, membru al juriului într-o competiție internațională, coleg, soț, tată și ce o mai da Domnul" isi incepe el replica. Apoi incepe o depanare a istoriei comunitatii relatandu-ne "Venirea mea, a însemnat trecerea în umbră a lui Narcis, DJ Gabriel și cu greu a lui Cristian. Cu Andrei mă înțelegeam perfect, și cum mai multe păreri erau mai bune decât două, am înființat Consiliul de Coroană," iar dupa ce a "castigat" consiliul: "Apoi lucrurile au fost deosebit de faine, aducând sub umbrela noastră mai mulți cititori și contributori din domeniu IT" nefiind clar daca umbrela era a lor sau a comunitatii. Singurul of era faptul ca "Eu, Andrei, și umărul lui Victor, aparținând doar celor cere ne citesc, am încercat pe diverse căi, metode și artificii să preluăm ITBoard, oficial, de la Aurelian". Putem observa sintagma "aparținând doar celor cere ne citesc", un viguros mugur al plantei numita limba-de-lemn dar trecem repede mai departe si ne lovim abrupt de "am preluat complet autoritatea acestui site, și înclin să cred că prin ceea ce însemn eu, voi fi un garant al transparenței, liberului arbitru și promovării valorilor independente IT din Ro".

Ooooo !  O spectaculoasa lovitura de teatru daca nu chiar de stat ! Desigur, chiar si in Romania, s-or mai gasi cativa ametiti sa se opuna dar, nu-i nimic, este un domn si spune: "Mulțumesc tuturor celor care au contribuit ani de zile aici, și care ne părăsesc acum".

Deci, ce-mi place in toata povestea asta ? Arata foarte clar specificul si capabilitatile internetului! Dupa cum a fost mentionat in treacat mai aveau o singura problema, cea a detinatorului domeniului itboard.ro . Si iata ca acesta, Aurelian Popa - un foarte vechi si cunoscut membru in lumea IT din Ro - pur si simplu muta site-ul pe alt server prin schimbarea DNS si-l lasa pe proaspatul incoronat Valy doar cu un statut de simplu user !

Citatele provin de aici

Si Valy nu se supara ! Oare de ce ? Putea foarte bine sa-si intemeieze propria comunitate asa cum a facut userul ce si-a anuntat plecarea. Noroc ca avem raspunsul chiar de la el: "Da! ITBoard, este un instrument de promovare. Mulți oameni citesc aici, și cu cât sunt mai mulți, cu atât crește valoarea comunității, inclusiv a propriilor afaceri. Nu trăim pe mulțumiri și bogdaproste. Trăim pe bani, și dacă știm să ne promovăm valoarea, știm să ne cultivăm existența. " Si cand te gandesti ca tot el imi spunea, intr-o adresare directa, ca pentru el titlul de MVP nu are nici un aspect sau utilitate comerciala ...

Am avut un vis

Nu, nu caut pantofii lui Martin Luther King asa cum altii cauta pantofii Madonnei ... Pur si simplu m-am trezit amintandu-mi ca am visat ca TVA-ul a crescut la 21% iar impozitul pe profit a scazut la 14% si ca in vis eram intens de acord cu aceasta.
Si pentru ca este bine sa nu fi nevoit sa te dai jos imediat din pat am meditat asupra acestei idei ajungand la urmatoarea concluzie:

1. cei ce cheltuie intr-o luna tot ce castiga nu sunt afectati cu nimic
2. cei ce platesc rate din ce castiga sunt avantajati cu 2% din valoarea ratelor
3. cei ce cumpara din fonduri imprumutate sunt dezavantajati cu 2% din imprumut
4. cei ce castiga la negru pierd 2% din venituri
5. bugetul pierde de la companii 2% dintr-un profit inexistent

Asta teoretic pentru ca practic TVA-ul este mult mai bine colectat deci veniturile bugetare ar creste substantial.

Parca nu este o idee chiar asa de rea, nu-i asa ?

Maini moarte ...

Pana azi am cunoscut indeaproape trei persoane ce au avut si si-au vandut afacerea din outdoor ( si bine au facut date fiind vremurile). Tuturor le-a fost cerut sa ramana o perioada in postura de actionar si manager general. Toate mai aveau si alte afaceri, in domenii conexe sau mai indepartate. Cred ca ar fi interesant sa vedem cum au decurs lucrurile...

Prima persoana a fost foarte fericita si relaxata, si-a pastrat birolul si asistenta, a incasat in continuare cea mai substantiala retributie din companie si si-a vazut de celelalte afaceri rupta fiind de problemele zilnice ale companiei. Intr-o anumita seara in care aveam cu #2 o discutie hotaratoare in privinta modului in care eu urma sa continui sau nu colaborarea cu respectiva firma a bagat capul pe usa sa ne salute fara sa aiba idee de subiectul discutiei. Intamplator sau nu, in final lucrurile au iesit prost, in principal in opinia mea pentru ca la acel moment nu a percutat un mecanism de tinere sub control al umorilor managerilor de nivel Ofiter Executiv (care teoretic ii erau subordonati). Rezultatul a fost o perioada rece de 5 ani in relatiile mele cu acea companie cu pierderi care, spre deosebire de ale mele, nu mai sunt recuperabile de catre aceasta.

A doua persoana si-a creeat outdoorul ca activitate conexa la afacerea de agentie fullservice. In timp, acesta a devenit principalul vector de dezvoltare si totusi, in mod ciudat, niciodata nu si-a manifestat atasamentul fata de outdoor. Poate ca expunerea, contactele locale si chiar prestigiul adus de agentie o satisfaceau mai mult, oricum, a vandut fara regrete si a afiliat-o unei multinationale. Astazi urmeaza acelasi traseu, compania de outdoor ii satisface nevoile locale si este prea putin interesat de calitatea si implementarea strategiilor venite de la sediul central.

A treia persoana a avut un destin aparte ... fiind foarte combativa dar intelegand si vremurile s-a straduit sa caute un cumparator din afara Romaniei. Si a reusit timp de cateva luni ... caci a fost vanduta de acesta unei multinationale cu prezenta in Romania. Si aceasta persoana, poate dintr-o motivatie mult mai concreta, a agreeat dintotdeauna cel mai mult activitatea de agentie fullservice cu accente pe partea creativa. De la inceput colaborarea cu sediul central nu a fost tocmai roza iar integrarea a fost foarte dificila si din motive obiective cum ar fi unele diferente de cultura organizationala in favoarea pestelui mai mic. Presupun ca la nivel uman aceasta colaborare va ajunge la un sfarsit mai repede fata de alte cazuri  reteau urmand sa fie operata de sediul central.

Parerea mea este ca in mod real nu exista o varianta fezabila prin care fostul patron sa-si mentina motoarele la aceeasi turatie. Printre altele aceasta ar insemna sa-si asume in continuare anumite riscuri personale, sa-si uzeze contactele si sa raporteze unor persoane ce au statut de angajat. A-ti vinde compania implica si un efort mental de a te rupe de aceasta si nu am vazut inca o calibrare a acestui efort atat de fina incat sa permita o dezvoltare ulterioara similara celei dinaintea vanzarii. Cumparatorii fac in general marea greseala de a nu-si coplesii noii angajati cu un nou statut emotional si financiar care sa-i descatuseze in creativitate si spirit de initiativa. Astfel acestia se gasesc prinsi intre hachitele fostului patron si pretentiile unei culturi corporatiste ce nu le este explicata si promovata in nici un fel. Rezultatul este o ciudatenie organizationala in care filiala este supradimensionata si ineficienta vis-a-vis de taskurile de executie la care ajunge sa se limiteze.