Am participat vineri la o interesantă prezentare urmată de dezbaterea despre votarea peste internet, plecată de la sistemul din Estonia și cu finalizare spre România. Septimius Pârvu din partea Expert Forum a avut statut de observator la recentele alegeri estoniene și ne-a povestit impresiile sale. În deschidere o tânără din ambasada US, cea care a pus la dispoziție sala, ne-a explicat că în țara sa nu există vot electronic, doar numărătoare automată a voturilor din secția de votare.
Subiectul îmi este de interes, l-am dezbătut public pe internet și, deși pot ridica o grămadă de obiecții tehnice, mi-au determinat poziția câteva argumente generale. Cred că intră în conflict cu caracterul imperativ al secretului votului și mai cred că nu este oportun producând o decuplare între mase și guvernanți prin eliminarea acțiunii cu puternică valoare simbolică de a pune ștampila pe un nume.
Expert Forum va publica raportul scris, în cele ce urmează voi prezenta câteva idei generale ce vor fi detaliate de acesta. Prima este legată de harta țărilor relativă la acest subiect. Acestea pot fi neinteresate de subiect (în general țări africane) , în faza discuțiilor, cu sisteme în funcțiune și țări care au renunțat la votul peste internet. Este interesant că există mai multe țări care au renunțat decât țări care-l folosesc! Se detașează Germania a cărei curte constituțională a interzis votul electronic deoarece acesta este un sistem prea complicat neputând fi înțeles de cetățeni și prin urmare neputând avea încrederea acestora.
Dl. Pârvu s-a dus în Estonia ca român, încărcat cu problemele noastre și i-a întrebat în consecință. Răspunsurile au fost însă din altă lume, nu-mi dau seama dacă nu cumva utopică. Astfel autoritățile estoniene refuză să ia în considerare ipoteza că un estonian și-ar putea vinde votul și prin asta rejectează cel mai consistent lot de obiecții. Apoi refuză să ia în considerare audituri tehnice ale unor entități care nu au fost angajate de guvernul estonian, acestea sunt privite ca subiecte de presă și nu tehnice. În Estonia, o țară de dimensiunea zonei Bucureștiului, toți cetățenii au un card criptografic ce le permite autentificarea si semnarea calificată de documente. Acolo există un cloud guvernamental cu replicare în țări îndepărtate (una dintre ele este Africa de Sud) privit ca o măsură critică de securitate națională. Cred că estonienii, chiar dacă nu recunosc, acceptă tacit diverse vulnerabilități ale sistemului de vot doar pentru a-și atinge acest obiectiv fundamental, de a continua să existe ca țară în cazul unei invazii rusești.
În prezentarea sa dl. Pârvu și-a devoalat scepticismul referitor la soluția estoniană și mai ales la posibilitatea implementării sale rapide în România. A propus să existe doar un pilot dedicat diasporei și a deschis dezbaterile. Audiența era amestecată, de la specialiși IT până la activiști sociali. Cam toate punctele de vedere tehnice au fost negative, Tiberiu de la Ceata chiar a spus că este un pas important spre dictatură. Activiștii sociali au cerut în schimb generalizarea imediată la nivelul întregii Românii. O dificultate serioasă, tehnică, este definirea diasporei. Subiectul nu este numai electoral, are și conotații fiscale de actualitate. Foarte puțini cetățeni români își declară la evidența populației domiciliul/rezidența din străinătate și prin urmare nu pot fi selectați corect în cazul unei implementări parțiale.
Asociația M10, platforma Monicăi Macovei, nu a ratat prilejul de a-și face campanie printr-un reprezentant din public. Acesta a pomenit iarăși de proiectul de lege al asociației, un text inept dar căruia au avut tupeul să-i ataseze introducerea și semnăturile tipice unui proiect de lege ca și cum ar fi gata pentru semnare dar sabotat de parlament. Aceștia sunt într-o campanie continuă pe internet, joacă rolul modestiei, în realitate atât de străină Monicăi Macovei, și încearcă ca prin întrebări smerite să păcălească persoane cunoscute, precum Bogdan Manolea, să intre în dialog cu ei pentru ca astfel să poată capitaliza notorietatea acestora.
Evenimentul a fost deschis și închis cu câte o sesiune de vot a sălii, prin niște gadget-uri wireless primite la intrare. Dacă inițial majoritatea considera că este de dorit ca în următorii 5 ani să existe vot peste internet în România, cam 20% din public și-a schimbat opinia în urma prezentării la final, majoritatea fiind împotriva lui. Per total a fost un eveniment util la care mă bucur că am participat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu