Daca in postarea dedicata zilei de ieri m-am ocupat de nimicuri astazi am sa incerc sa fiu mai serios. Pentru mine a fost inca odata o experienta interesanta ce nu putea fi obtinuta altfel atat timp cat televiziunile au fost parca mai interesate de barfe sau de conflictul din PDL.
Da, am zis sa pun si o poza cu mine drept compensatie pentru admiratori 
Au fost prezenti cam 1500 delegati si 500 de invitati. Acestia au dat un numar semnificativ statistic, o multime a carei reactie o consider sincera si relevanta. S-a vazut clar lipsa de interes pentru anumite formalitati impuse de lege si empatia dedicata unor oameni si momente.
Discursurile asteptate au fost cele ale lui Antonescu, Tariceanu si Orban, preponderent primii doi. Atat Antonescu cat si Tariceanu cred ca sunt, ca persoane, atasate sentimental intim salii, publicul avea o bucurie primara in a-i asculta. Acest atasament emotional a prelevat cred in fata continutului discursurilor care poate ca nu au fost pe deplin in asentimentul salii.
Crin Antonescu a creionat un viitor in care PNL este un partid de mase, are o pondere politica de locul intai, nu numai că reprezinta complet dreapta dar conduce Romania in urma unor accente de protectie sociala in politica sa.
Tariceanu si Orban au laudat realizarile de pana acum insa s-au diferentiat aratand ca PSD nu mai are nimic de obtinut si prin urmare va ciuguli permanent de la PNL pentru a-si respecta promisiunea de a sustine candidatul PNL la presedentie. Si cum presedentia este doar un mijloc in opinia lor este un schimb neprofitabil, sa cedezi din atributia guvernamentala constant timp de un an pentru a avea Presedintele.
In principiu ipoteza lor este plauzibila dar incomensurabila. Nimeni nu stie cum va decurge acest frecuş, cat se va pierde si prin urmare daca merita sau nu. Nu trebuie uitat ca Ponta ar avea personal de pierdut din spargerea USL. Asa ca sala l-a aplaudat pe Tariceanu dar l-a votat pe Antonescu in mod firesc avand in vedere rezultatele de pana acum.
Ar mai trebui remarcat ca la nivel emotional s-au detaşat net, prin aplauze, din lista propusa de Crin si care contine multe nume, unele chiar insipide, doi liberali fara mare cariera organizatorica in partid: Klaus Iohanis si Mircea Diaconu. Asta arata ca ramane preponderent spiritul liberal si nu interesul. Foarte placut pentru mine sa constat acest lucru.
Altfel, foarte multa libertate. Au putut lua cuvantul si fura 5 minute salii persoane care nu aveau ce cauta la pupitru.
Mai sus este un exemplu, un anume domn Corbu din organizatia Sector 6. Acesta si-a inchipuit ca sala este interesata de gandurile sale expuse intr-un banal discurs didactic. Oricat am eu limba de lunga nu mi-as permite sa ma duc sa vorbesc salii atata timp cat nu am ce sa ofer , ideatic vorbind, acesteia. Dialogul cu prezidiul se poate face si in particular iar daca respectivii nu sunt interesati atunci nu are rost sa te vâri cu forta in urechia lor pentru ca oricum nu vei obtine reactia dorita.
“Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la …”
Asta era oratorie de varf acum 150 de ani. Astazi este o boala, de care acest blog arata ca sufar si eu, in care subiectul cauta sa-si comunice ideile cât mai multor oameni. Mai mult, multe dialoguri de pe internet au ca singur scop ca respectivii sa vorbeasca fara sa asculte.
In aceasta inflatie de mesaje nu mai exista interes pentru idei ci doar pentru punerea lor in practica. Esti in stare sa-ti concretizezi ideile atunci esti ascultat caci pot afecta alte persoane, daca nu, atunci nu exişti. Este usor sa ai dreptate, este mult mai greu sa faci dreptate.
Personal agreez mai mult pentru PNL ideea de partid elitist decat aceea de partid de mase. Daca este totusi sa ne umflam atunci imi doresc o mai buna organizare si o evidenta stricta a contributiei individuale ca prelevanţa a calitatii asupra cantitatii. Protectia sociala inseamna pentru mine si spiritul liberal sa pornesti economia spre deosebire de socialisti care redistribuie proprietatea. Mult mai greu de facut … Daca Crin reuseste creşterea prin activitatea de guvernare, careia i-am sacrificat si eu 6 luni, atunci este perfect daca insa decade spre socialism / populism atunci pentru mine acesta va fi un pacat capital. Cum in politica adevaratele intentii sunt neclare nu are rost nici un proces de intentie, vom evalua rezultatele.
