Mauritius alaturi de Maldive sau Bali este perceput ca o super destinatie de vacanta. Cum in Maldive n-am de gand sa calc (pentru ca eu consider benefica concurenta in cadrul economiei de piata iar acolo nu exista asa ceva toata insulita avand un singur proprietar) cred ca a sosit momentul sa-mi dau cu parerea despre cele 2 destinatii : Bali si Mauritius pe care le-am vizitat.
Varianta scurta a comentariului ar fi urmatoarea: Mauritius nu exceleaza in nici unul dintre criteriile care ma intereseaza.
Varianta lunga ar fi urmatoarea, si in mod politicos incep cu interesele Simonei … Aceasta insula a fost descoperita de catre olandezi nelocuita in perioada marilor calatorii. A fost preluata de catre francezi si apoi de catre englezi. Olandezii si francezii au adus negrii din Africa, englezii i-au repatriat si au angajat indieni si chinezi pentru munca pe plantatiile de trestie de zahar. Astazi “mauritanienii” sunt un amestec de indieni, creoli, chinezi si albi, religiile predominante fiind hindu si musulmana. Diversi factori legati de cele de mai sus au dus la o atitudine lejera a populatiei fata de viata si de munca. Asa ca astazi venitul mediu este de 250 euro/luna iar preturile din supermarket sunt cel putin egale cu cele din Romania in conditiile in care orarul la joburile de stat este de 6 ore/zi iar privatii in medie muncesc o zi din doua. Exclud aici angajatii din hoteluri care muncesc zi lumina dar primesc salarii de la 500 euro in sus. Toata economia este nefiscalizata si prin urmare lucrarile publice sunt ok numai daca au fost facute ca sponsorizare de catre un privat. Mai concret, la fel ca si in Ubud / Bali lipsesc trotuarele, iluminatul public, etc. Daca insa in Bali era explicabil prin venitul mediu de 100$ in cazul celor de aici nu mai este atat de clar. Mai departe, se construiesc case aiurea, din BCA cu termopane, fara PUZ, arhitect sau macar materiale de calitate. Aspectul general al localitatilor este jalnic. L-am intrebat astazi pe soferul angajat cum vine problema si mi-a spus ca autoritatile nu-i reglementeaza pentru ca nici ei, cetatenii, sa nu le ceara socoteala pentru ilegalitatile proprii !?!? De altfel viata politica se rezuma la criteriul etnic si mita electorala. O ideie despre unde se duc banii se poate baza pe doua variante: ori politicienii fura aproape tot, ori obiceiul traditional de economisire a localnicilor secatuieste piata monetara. Ca sa inchei capitolul generalitati eu unul nu-i vad bine pe termen lung, epoca turistilor care sparg bani in “paradis” cu nemiluita cred ca a cam apus. Case intr-un cartier “bun” din zona centrala:
Trecand spre concretul shopingului: insula este plina de magazine “de fabrica”, “outlet”, etc. In acestea este o adevarata revarsare de produse purtand etichete internationale. Eu unul nu am observat obiectiv o super calitate a acestora dar,nefiind interesat de subiect, nu am termen de comparatie. Simona zice si ea ca erau produse ok dar nu cu adevarat la inalte standarde. Insa preturile erau inalte, spre nesimtite! Am reusit sa ma enervez cu o vanzatoare indianca care incerca sa-mi explice ca ei cer preturi de 1,5 ori peste cele dintr-un mall romanesc deoarece ei vand azi colectia de anul viitor ! Ma repet, unele produse aveau o calitate acceptabila insa am vazut un costum pe care cereau sute de euro din a carui cusatura exterioara iesea o ata de 10 cm ! Este posibil ca unele produse sa fi fost originale (marja de pret le permitea acest lucru) dar este la fel de posibil sa fie o dubla escrocherie – marfa contrafacuta la un pret dublu !
Aceasta boala feminina a cumparaturilor este o realitate si poate ca lor le este mai eficient sa execute rar cate o turista vestica ametita de ideea de a fi in Mauritius !
In partea serviciilor iarasi sunt probleme. Acum suntem intr-o perioada de vreme proasta, nu prea exista clientela pentru diving si sporturi acvatice totusi prefera sa stea acasa daca clientul nu le plateste pretul cerut. Peste tot pe unde am fost, incluzand Spania, nu am platit mai mult de 60 euro pentru o zi de diving cu 2 scufundari, aici insa ei cer acest pret pentru o iesire cu inconvenientele unei barci mici. Si nu este vorba de un centru de hotel, am purtat discutii si cu stabilimente de un nivel tehnic indoielnic. Momentan vremea si glezna ma tin departe de acest subiect insa daca vor fi imbunatatiri va trebui probabil sa inghit galusca.
Asa ca, pentru ca “trebuie neaparat sa cumparam ceva care sa ne aminteasca de acest loc” am ajuns intr-un factory shop adevarat specializat pe o directie ce-mi aminteste de copilarie si care nu are termen de comparatie in Bucuresti
