Aseara am ajuns printr-o conjunctura sa vedem acest spectacol – Gigi Amoroso – declarat ca fiind un cabaret tragico-comic la teatrul Masca. Trebuie stabilit mai inati contextul: Teatrul Masca este in amintirea mea ca unul din primele teatre private din Romania cu spectacole in aer liber iar Dl Malaimare m-a speriat rau cand eram copil in sala atelier de la Teatrul National. Asa ca am primit cu curiozitate invitatiile si iata ce am gasit…. Tearul Masca are astazi un sediu construit postrevolutionar, o cladire bine gandita si utilata, bravo lor ! Am descoperit ca joaca simultan 5-6 productii , au o trupa destul de numeroasa si par sa fi trecut de mult de epoca improvizatiilor.
Sa vorbim insa despre spectacol …. sa o luam metodic. Nu am avut nici o senzatie de compromis. O sala corecta, costume adecvate (cu o singura exceptie – barbati imbracati in ingeri de un mare ridicol), trupa numeroasa (urasc productiile cu 2 actori) miscare scenica si coregrafie ce urmareau la virgula canoanele genului. Problema de baza este insa tocmai genul … intr-un musical in opinia mea trebuie sa ai minim 1-2 voci profesioniste in ale cantatului urmand ca restul sa fie de un nivel acceptabil. Aici nu este cazul, nu am auzit nici o voce care sa ma impresioneze iar de cateva ori chiar am simtit cum mi se stafidesc urechile … Uramarind emisiuni precum Vocea Romaniei constatam ca exista amatori cu voci superbe, cu multe clase peste ce am auzit aseara, cred ca ar trebui sa coopteze cativa dintre acestia in astfel de spectacole (mai ales ca am impresia ca nu este singura productie de tip musical). Am o mentiune speciala pentru pianist, cel care folosind o orga electronica a sustinut cea mai mare parte a coloanei sonore.
In concluzie, nu-mi pare rau ca am fost, nu as fi pierdut nimic daca stateam acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu