Am sters tot ! Scrisesem un text atat de complicat ca nici eu nu-l mai intelegeam. Sa o simplificam….
Zilele astea guvernul a pus sa plateasca asigurari de sanatate oameni inainte scutiti, cum ar fi revolutionari sau anumiti pensionari. A intentionat sa includa si ssomerii soti de asigurati dar a renuntat. Motivatia ? Evident, nu sunt bani !!!
Traim in minciuna si in absurd. Se intampla tot felulde lucruri, unel bune , altele proaste dar niciodata pentru motivul corect.
Sistemul nostru de Asigurari de Sanatate este in esenta un instrument financiar ca orice alta asigurare. Plateste in locul bolnavului contravaloarea serviciului medical prestat de o entitate publica sau privata. Serviciile medicale pot fi platite si cash cum se mai intampla in anumite cazuri.
De la Bismark care l-a inventat, acest sistem adoptat de noi ( in opinia mea ar fi fost necesar un referendum) se bazeaza pe principiul solidaritatii si obligativitatii. Sa le luam pe rand. Obligativitatea : se spune ca este in interesul cetateanului care inconstiient fiind nu-si face asigurare si poate ajunge sa moara pe strada. Praf in ochi, poti sa ai o asigurare privata mult mai performanta, tot trebuie sa platesti la stat desigur pentru sustinerea celei de a doua idei: Solidaritatea.
Aici incepe minciuna. In primul rand, definitia:
SOLIDARITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi solidar; răspundere comună. 2. Unitate strânsă, bazată pe o comunitate de interese, de sentimente, de idei; spirit de înțelegere. ♦
A impune solidariteate este echivalent cu a impune o idee sau un sentiment. Isi asuma statul aceasta actiune ? Nu!
Platile catre sistemul de asigurari de sanatate sunt numite contributii. Unii le considera impozit. Chiar daca in dex sunt considerate aproape sinonime exista nuante. Sa vedem:
CONTRIBÚȚIE ~i f. 1) Parte cu care contribuie cineva la o acțiune sau la o cheltuială comună. ◊ A pune la ~ a folosi; a utiliza. 2) Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului în conformitate cu anumite norme de impunere; impozit.
Care sunt nuantele ? Impozitul este o obligatie de plata universala care nu implica un contraserviciu din partea statului. Spre exemplu platim impozit pe masina dar nu exista obligatia expresa ca politia sa o pazeasca sau sa existe drumuri pe care sa mearga.
Contributia implica sa primesti ceva cat de cat palpabil in schimb. De exemplu o pensie sau compensarea medicamentelor.
Se revenim la solidaritate … care este insa exact aceasta ? In mod normal obiectivul, ideea, ce vreti dvs din definitie ar trebui sa fie ca toti cetatenii romani sa beneficieze de plata anumitor servicii de sanatate. Mai simplu: toti pentru unul, unul pentru toti ! Este real ?!? NU ! Atat timp cat exista macar un cetatean care in anumite conditii legale nu beneficiaza de solidaritea poporului inseamna ca nu am nimerit definitia corecta.
Sa restrangem, mergem pe varianta “contributie la o cheltuiala comuna” …. pare mai realist nu-i asa ? NU ! Atat timp cat exista “asigurati” neplatitori nici aceasta varianta nu rezista. Si aici voi detalia deoarece acesta este subiectul postarii.
DA, exista oameni care nu-si pot platii cheltuielile medicale. DA, acesti oameni trebuie sprijiniti. Dar cum ? Daca vrem sa beneficieze de aceleasi drepturi ca orice asigurat trebuie in mod logic sa-i asiguram. Asta inseamna ca cineva, statul, SA LE PLATEASCA CONTRIBUTIA . Acesti oameni trebuie sa primeasca un fluturas in care sa scrie: pentru tine statul a platit XX ron la bugetul de sanatate, esti asigurat la fel ca aceia care au platit direct. Banii platiti sa vina dintr-un cont “de solidaritate” care sa fie platit dintr-un impozit “de solidaritate”.
………
Astazi gratuitatile sunt considerate venituri numai cand impozitam oameni, atunci cand le da guvernul acesta nu vrea sa le considere cheltuieli.
……..
Iar am taiat la greu din text, ajunsesem sa arat de ce in sistemul actual solidaritatea este o minciuna iar sistemul ii tepuieste pe toti, atat pe donatori cat si pe asistati.
Pentru a reveni insa la subiectul din titlui voi recurge la un banc rasuflat dar elocvent :
De Craciun boierul aduna taranii si le ofera un mare ospat. Ii da fiecaruia cate o moneda de aur. Anul urmator , la fel. Si tot asa cativa ani. Anul acesta ii aduna si are loc urmatorul dialog:
Boier: Dragilor, de atatia ani ne petrecem Craciunul impreuna. Anul acesta insa este un an special, fiul meu merge la facultate la Paris, am cheltuieli mari si va ofer o masa dar nu mai pot sa va dau bani.
Taran: Bine boierule, intelegem ca ti-a crescu feciorul da’ de ce sa mearga la Paris pe banii nostrii ?
