Se pot întâmpla totuși multe într-o săptămână, fie ea și de vară parlamentară. După prima ședință au urmat câteva evoluții interesante. MCSI s-a trezit (de fapt dna C.E. mi-a spus că ar fi vrut demult să facă un grup de lucru împreună cu industria dar nu a lăsat-o Augustin) și a anunțat că pornește propriul grup de lucru pe tema eiDAS și a furnizorilor de identitate calificați. Comisia IT a CDEP a apăsat și ea accelerația și a organizat a doua întâlnire invitând și ea industria. Ediția II a CDEP a fost deci o întrunire mult mai numeroasă, cu reprezentanți ai vechilor firme dar și a unora care vor să vină cu servicii noi (spre exemplu legalizarea recunoașterii identității prin apel video). Prezența guvernamentală a fost mult redusă, după cum am mai spus, oamenii au o disponibilitate limitată pentru lucrul redundant. Le-am spus acest lucru celor prezenți, dl Drulă s-a arătat intrigat de inițiativa MCSI și a propus unirea celor două eforturi. Apoi au urmat discuții destul de anevoioase, dl Drulă punea întrebări ingenue celor din zona guvernamentală, unele chiar cu miză precum cea despre limitarea duratei de validitate a unui certificat. Colegi guvernamentali evident nu voiau să spună în public idei ce rămân personale până nu sunt asumate de conducerea instituțiilor lor, ceea ce face de principiu imposibil un dialog de felul celui dorit. Târâș-grăbiș MAI, STS și cu mine am ținut până la urmă dialogul baletând generalități. La final unii colegi erau contrariați că au fost forțați să abordeze în public bucătăria lor internă. Cumva a reieșit că o valabilitate de 5 ani este tehnic acceptabilă, că recunoașterea certificatelor necalificate proprii se face pe bază de reciprocitate, că pentru câteva infrastructuri PKI guvernamentale nu este nici o problemă să demonstreze că îndeplinesc criteriile de calificare.
Industria veche a lăudat procedurile lor de identificare la ghișeu – înțeleg chiar monitorizate video – precum și standardele de securitate implementate, cumva această paradă a fost provocarea de a vorbi pentru reprezentanții MAI și STS. Industria nouă a cerut o deschidere mai mare decât practica europeană – cumva să fim noi cei care recunoaștem primii noi abordări tehnologice. Nu cred că au participat ONG-uri sau persoane interesate de impactul asupra vieții private.
Îmi este neclar ce va urma în continuare. Încă nu am înțeles care sunt acele subiecte nevralgice care se vor corectate prin aceste demersuri. A organiza întâlniri deschise înseamnă să faci invitații și să primești cereri de participare, mai trebuie să ai o agendă bine conturată și un discurs coerent. Poate prin unirea eforturilor celor doi organizatori vor fi depășite cu succes aceste provocări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu